S-a născut în Melitopole și a trăit în secolul al IV-lea. A fost înzestrat de Dumnezeu cu darul de a alunga demonii și a vindeca pe om de orice boală. A fost hirotonit preot apoi episcop al Lampsacului.
L-a întâmpinat în drum un om pe care-l lovise în obraz un taur cu cornul, încât i-a scos ochiul. Sfântul, luându-l cu mâna l-a pus la locul lui și cu apă spălându-l, în trei zile l-a tămăduit desăvârșit.
Redăm una din minunile sale: „A venit întru-una din zile la dânsul un om, având în sine un duh necurat – care de multă vreme locuia într-însul. Dar apropiindu-se de omul lui Dumnezeu, adică de Partenie, i-a făcut plecăciune, iar sfântul, cunoscând că într-însul este duhul necurat, nu i-a răspuns; diavolul, tulburând-se în om, a zis sfântului: «Fiindcă am dorit să te văd, pentru aceea ţi-am făcut plecăciune, iar tu de ce nu mi-ai răspuns?» Sfântul Partenie i-a zis: «Iată, m-ai văzut». Diavolul a zis: «Te-am văzut și te-am cunoscut». Grăit-a sfântul: «Dacă m-ai văzut și m-ai cunoscut, atunci ieși de la zidirea lui Dumnezeu». Zis-a lui diavolul: «Rogu-mă ție, nu mă izgoni din lăcașul meu, în care de atâta timp locuiesc». Sfântul i-a zis lui: «Îți dau eu un loc unde să mergi, îți voi da ție un om, în care intrând să locuiești, dar numai din acesta acum să ieși». Diavolul, plecând-se la niște cuvinte ca acestea, cerea să-şi câștige făgăduința de la dânsul. Atunci Sfântul Partenie, deschizând-şi gura, a zis: «Iată, eu sunt omul, intră și locuiește în mine». Iar diavolul, ca de foc arzând-se, i-a strigat: «Vai mie, în bun vas locuind eu, după atâta timp mă izgonești. Mare rău îmi vei face de voi intra în tine. Cum voi putea să intru în casa lui Dumnezeu?» Acestea zicând-le diavolul, a ieșit din om și s-a dus în locuri pustii și neumblate, iar omul acela a rămas sănătos, prin darul lui Hristos și lauda pe Dumnezeu”.
Preot Olivian SANDU
