Se tot vorbește, pe bună dreptate, că în România, un salariat dă o groază de bani la stat din leafa sa. În total, 45 % din cifra înscrisă în contractul de muncă trece în vistieria statului, astfel: 20 % asigurări sociale (CAS), 10 % asigurări sociale de sănătate (CASS) și 10 % impozit pe venit. Nu mă voi referi în continuare la modul oribil în care ne asigură statul cu utilitățile uzuale sau cu sănătatea ci voi privi dintr-un alt unghi acest aparent jaf la drumul mare. Am spus „aparent” pentru că în toată ecuația asta a salariilor, guvernanții ne-au băgat o șopârlă mai mare decât crocodilul de Nil. Dacă vom analiza cât de cât temeinic nivelul salarial din România (și aici mă refer în special la zona bugetară!) vom constata că nu numai taxele sunt foarte mari dar și salariile. Pentru că, într-o economie sănătoasă, nivelul salariilor este dat de eficiența și productivitatea muncii în special din mediul privat. Avem noi așa ceva? Categoric nu! Și ca să mascheze stagnarea și pasul pe loc al economiei românești, politrucii guvernanți au venit cu o găselniță eficientă pentru ei, păguboasă pentru noi: mărirea salariilor dublată de un fel de parandărăt carpatic prin taxe foarte mari. Cum se spune pe la noi, statul, cel mai mare angajator, ne ia pe pere ce ne dă pe mere! Un furt de căciulă sau, mă rog, de coif, ca să fiu actual, cum nu s-a mai văzut nicăieri în lume. În orice țară sănătoasă la nivel de conducere, nivelul salarial este dat de mediul privat. Pentru că, așa cum am mai spus de multe ori, banii acolo se fac și nu la sediul Guvernului, Parlamentului sau al partidelor. În condițiile în care neputința, nepriceperea și reaua voință au devenit deja tradiționalele trăsături ale oricărui guvern postdecembrist, ce s-a gândit unul cu mintea creață? Să ne crească salariile sau pensiile în așa fel încât vistieria țării să nu fie afectată decât de tunurile lor. „Le dăm prin față și le luăm pe la spate, de fapt nu chiar pe la spate ci legal și corect, taxe atât de mari încât să compensăm creșterile salariale.” De asta avem cele mai mari taxe din Europa. Pentru că salariile au fost crescute artificial și nu natural! Astfel, în loc să avem pe hârtie salarii de 6-7 mii de lei și să luăm în mână 5 mii și ceva, au umflat artificial leafa, au dus-o la 10 mii de lei și concret, în buzunar ajung tot 5 mii și un pic. Ideea, nu știu a cui o fi fost, este numai pe jumătate diabolică dacă e să o analizăm numai prin acest unghi. Pentru că, se știe, orice mărire de salariu este un punct câștigat în alegeri de către partidele aflate la guvernare. Ceea ce, de fapt s-a și dorit. Cealaltă jumătate de idee diabolică provine din nivelul ridicat al taxelor care intră în sacul acela mare numit buget de asigurări, sac ce este gestionat doar de către unii dintre aleși. Bineînțeles că vor veni unii cu explicații aparent coerente: trebuie în învățământ, pază, securitate, investiții în infrastructură, sănătate, cultură ș.a.m.d. Așa o fi dar ca „investitori statali” ce suntem nu ar fi fost normal să știm exact unde s-au dus banii noștri? Cât acolo, cât acolo și tot așa. Un posibil răspuns al guvernanților ar fi acela că s-a votat în Parlament destinația banilor noștri. Din păcate pentru noi, mulți dintre aleșii noștri, habar nu au cu ce se mănâncă un buget, mai ales când acesta este încropit pe genunchi și votat pe repede înainte. Știu parlamentarii câți bani ne trebuie într-un an să plătim dobânzile la datorii, câți bani consumă instituțiile de forță ale statului sau ce sume uriașe se duc pe apa … justiției? Eu tare cred că nu. Sau, ca să vin cu o altă întrebare retorică, vă simțiți asigurați lunar, voi cei care aveți salarii de 10000 lei, cu servicii de 4500 lei? Am pus aici și cei 10 la sută reprezentând impozitul pe salariu. Numai analizând corect și cu stiloul în mână se pot lua măsuri de evitare a falimentului. Numai așa se poate cârpi gaura uriașă prin care se scurg banii noștri către buzunarele unora sau pur și simplu în hăul economiei. Și dacă eu care am studii tehnice și nu economice gândesc și văd problema asta așa, la modul general, e limpede că există economiști în țara asta care cunosc la detaliu mecanismele bugetare defecte care încă sunt în funcțiune. De ce n-or fi chemați ei, economiștii, contabilii de vază ai țării la gestionarea banilor nu pricep decât parțial: pentru că nu vor să li se taie din macaroană! Concluzia este evidentă, zic eu: primim salarii prea mari (mă refer la mediul bugetar, normal!) și din ele se înfruptă la greu, fără discernământ, potentații zilei adică guvernanții. Mai exact și mai concret, politrucii. PSD și PNL, adică! Și ca să nu spuneți că vorbesc (de fapt, scriu!) aiurea, haideți să comparăm nivelul salariilor din România cu cele din Germania, Franța, Marea Britanie. Vom constata că, în raport cu situația din urmă cu 20 – 30 de ani, aproape că suflăm în ceafa Occidentului prin progresul realizat. Așa o fi oare? Eu tare cred că e iluzia determinată de creșterea artificială a salariilor. Cu toate urmările ei!
„Parandărătul” bugetar și iluzia de mai bine – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Adevărul spus pe față, pedepsit din spate – Ciprian MITOCEANU
Redacţia -
Chiar dacă scandalul pe Justiție mai are până să se încheie, se pot trage niscaiva concluzii și se pot face niscaiva speculații privind viitorul...
Editorial
Strâmbul drum de la politică la justiție și retur – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Săptămâna care a început imediat după derularea scrutinului electoral parțial părea să încheie cumva o perioadă agitată plină ochi cu tot felul de evenimente....
Editorial
Patrioții și hoții – Cătălin MORARU, jurnalist
Redacţia -
De când a apărut documentarul „Justiție capturată” al celor de la Recorder urmăresc reacțiile „patrioților” de care s-a umplut România în ultimii ani.
După apariția...
Editorial
Bisturiul postelectoral – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Din orice punct de vedere ar fi analizate alegerile parțiale din 7 decembrie, concluziile nu sar departe de așteptări. Despre prezență, destul de mică,...
Editorial
Între PR, intimidare și vânătoare de vrăjitoare mai e loc pentru justiție? – Ciprian MITOCEANU
Redacţia -
Seismul din Justiție e încă în desfășurare, dar e departe de a produce efectele așteptate și cât se poate de necesare, iar asta nu...
Editorial
A cui este vina? – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Documentarul „Justiția capturată” al Recorder a produs un șoc public legitim. A pus în fața societății o întrebare grea: cum se face că, în...
Editorial
Băiatul deștept din Justiție
Redacţia -
Vicepremierul Cătălin Predoiu e un personaj-cheie în dezastrul din Justiție. El a promovat legile din 2022 care au pavat drumul grupării Savonea către puterea...
Editorial
Un cutremur trecător? – Ciprian MITOCEANU
Redacţia -
Documentarul Recorder se înscrie, din supărător de multe puncte de vedere, în categoria „Știe tot satul ce știe și bărbatul”. Da, mi-am permis să...
Editorial
Fenomenul BUZZ, unicat în țară! – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Din ce în ce mai multă lume renunță azi la deja bătrânul și demodatul „Google” și apelează la forme ale inteligenței artificiale care știu...
Editorial
Anatomia unui misecuvenism național – Ciprian MITOCEANU
Redacţia -
Editorialul precedent s-a bucurat de oarece aprecieri, dezbateri și comentarii. Mult peste media obișnuită pe pagina de socializare a Monitorului. Acestora li s-au adăugat...
Editorial
Sistemul, între politica banului și banul politicii – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Asistăm astăzi și în plan național dar și internațional la o inflație de lideri iresponsabili, năuci de cap, obsedați de putere și atât. Priviți...
Editorial
Corupția ucide din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
În ultimele zile, peste o sută de mii de oameni din Prahova, Dâmbovița și Argeș au rămas brusc fără apă potabilă. Motivul? Barajul Paltinu,...
Editorial
„(M)oștenii” școlilor de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Operațiunea de…autolăsare la vatră a primului (m)oștean a țării este un mic pas spre normalitate dar mult mai logic și corect ar fi fost...
Editorial
Români de mii de ani, cetățeni de niciun minut – Ciprian MITOCEANU
Redacţia -
Gata, s-a terminat. În prima zi din lună românii au scos tricolorul din dulap, l-au întins pe balcon să vadă vecinii cât de patrioți...
Editorial
Chiar e nevoie de CCR? – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Orice lege care funcționează pe teritoriul patriei ar trebui să fie atât de clară și la obiect încât pentru orice cetățean român care dispune...
Editorial
Cine la cine a dat în cap?– Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Vrem-nu vrem, nu putem evita scandalul Moșteanu, fostul ministru al Apărării și vicepremier USR, care a demisionat după ce Libertatea a dezvăluit că a...
Botoșani
câțiva nori
2.2
°
C
2.2
°
0.5
°
98 %
0.9kmh
15 %
D
2
°
lun
5
°
mar
4
°
mie
2
°
J
-3
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Redacţia -
Chiar dacă scandalul pe Justiție mai are până să se încheie, se pot trage niscaiva concluzii și se pot face niscaiva speculații privind viitorul...
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...




