Au trăit în vremea împăratului Nero. Sfântul Arhip a fost episcop în cetatea Colose, din Frigia. Sfântul Filimon a fost convertit la creștinism de Sfântul Apostol Pavel, și în casa lui se adunau creștinii pentru a participa la rugăciunea comună. Sfânta Apfia, soția lui Filimon, rânduia biserica din casa ei.
Când păgânii din Colose au serbat-o pe zeița Artemisa, Arhip, Filimon și Apfia au fost prinși în biserică de păgâni și au fost duși înaintea ighemonului Artocles. Arhip refuză să jertfească idolilor, fapt pentru care va fi îngropat până la brâu și ucis cu pietre. Sfinții Filimon și Apfia fiind supuși la multe chinuri, s-au săvârșit mucenicește.
Sfânta Filoteia din Atena
A fost rodul rugăciunilor părinților ei. Părinții și-au crescut fiica în dreapta credinţă şi adâncă evlavie până la vârsta de 12 ani când au dat-o spre căsătorie. Soțul ei s-a dovedit a fi un om rău și necredincios, care o bătea și o chinuia pe Revula. Ea a îndurat cu răbdare chinurile, rugându-se la Dumnezeu pentru îndreptarea soțului ei.
După trei ani, soțul Revulei a murit iar ea a început să crească duhovnicește prin post, priveghere și rugăciune. Sfânta a înființat o mănăstire de maici cu hramul Apostolului Andrei Cel Dintâi Chemat, iar la terminarea mănăstirii ea a fost prima care a acceptat tunderea în monahism sub numele de Filoteia. Primele surori care au trăit alături de ea au fost slujnicele din casa părintească. Cu timpul, mulțime de alte fecioare din familii aristocratice alergau și îmbrăcau schima monahală.
În acele vremuri Grecia suferea sub jugul turcesc, mulți atenieni fiind făcuți sclavi de cotropitorii turci. Sfânta Filoteia făcea tot posibilul să răscumpere cât mai mulți frați de la sclavie. Odată, patru femei au reușit să fugă de la stăpânii lor turci, care le-au cerut să renunțe la religia creștină, adăpostindu-se în mănăstirea Sfintei Filoteia. Turcii, auzind unde s-au ascuns fugarele, au dat buzna în chilia sfintei și au bătut-o, după care au dus-o în faţa guvernatorului și au închis-o. În dimineața următoare, turcii i-au dat drumul în fața unei mulțimi, amenințând-o că dacă nu renunță la Hristos va fi tăiată în bucăți.
Când sfânta a hotărât să ia coroana martiriului, prin mila Domnului s-au adunat ca din senin o mulțime de creștini care i-au împăcat pe judecători și au reușit să o elibereze pe sfântă. Întorcându-se la mănăstirea sa, ea a continuat să trăiască în înfrânare, rugăciune și priveghere, dobândind darul facerii de minuni. Sfânta a construit o altă mănăstire în Patesia, o suburbie a Atenei, unde s-a nevoit în viaţa ascetică alături de surorile ei.
În ajunul praznicului Sfântului Dionisie Areopagitul (prăznuit la 3 octombrie), turcii au prins-o pe Sfânta Filoteia și au torturat-o, lăsând-o mai mult moartă decât vie și plină de sânge. Plângând de durere, surorile mănăstirii au luat trupul însângerat al sfintei mucenițe și l-au dus la Kalogreza, unde a trecut la cele veșnice pe 19 februarie 1589. De aici, sfintele sale moaște au fost mutate biserica Sfântului Andrei. Mai târziu, pentru că această biserică era pe cale să se surpe, moaștele au fost duse la biserica Sfântului Elefterie, iar de acolo, în biserica mitropolitană de azi, în Sfântul Altar.
Preot Olivian SANDU
