Interimarul de la Cotroceni și ale lui vulnerabilități – Dumitru MONACU, scriitor

Atacurile online îndreptate către președintele interimar Ilie Bolojan s-au intensificat masiv chiar de la primul pas făcut de acesta pe mocheta holului de la Cotroceni. Dintre toate „isprăvile” care i se atribuie fostului edil de Oradea, două mi se par de o gravitate nedemnă cu funcția supremă în stat. Prima se referă la perioada în care acesta se apucase de șoferie când, spune lumea, ar fi făcut dispărut în România un camion cu marfă înregistrat în orășelul Birken din Germania. Cum nu am acces la date și informații care să susțină sau să combată această informație, o voi pune pe … „by stay” – cum spunea un botoșănean de-al nostru (adică stand by!) până când autoritățile statului sau chiar „inculpatul” vor face lumină în cazul expus. Înainte de a trece la cea de-a doua acuzație îndreptată asupra interimarului, țin să precizez că niciunul dintre suveraniștii patentați care distribuie la greu textul-clișeu ce circulă în mediul online nu a pomenit nici măcar în treacăt despre pragmatismul, profesionalismul și realizările lui Bolojan în fruntea municipiului Oradea și a județului Bihor. Un județ care are în componența sa, după statistica anului 2021, 347.148 români, 112.387 maghiari, 36.837 romi și 4.860 slovaci, iar pentru 48.428 de persoane nu există date. În total, peste jumătate de milion de oameni își duc traiul pe acele meleguri. Cât privește componența etnică a municipiului reședință de județ Oradea, aceasta se prezintă astfel: români 133.199 (70,4%), maghiari 46.444 (27,5%), romi 773 (1,2%), germani 188 (0,3%), slovaci 477 (0,6%), și alte etnii conlocuitoare (evrei, ucraineni, bulgari, ruşi, sârbi, cehi, turci, aromâni, chinezi). Adică o localitate cosmopolită, un adevărat mozaic etnic cuprinzând după cum ați văzut peste zece naționalități. Ca să fiu mai bine înțeles referitor la compoziția etnică, în municipiul Oradea, românii își duc traiul în armonie cu aproape 50.000 de unguri.Cam cât o jumătate de Botoșani, adică. Și tot pentru a fi bine înțeles, mai precizez și faptul că Țara Crișurilor, o regiune populată preponderant de către români, a avut ocârmuire românească doar din anul 1918. Până atunci, vreme de sute și sute de ani, Crișana a fost sub stăpânire străină, în special ungurească. Faptul că populația băștinașă nu a fost asimilată forțat de către unguri și azi încă este majoritară nu se datorează decât bunului Dumnezeu și într-o mică măsură celor care au guvernat ținutul. Pentru că, să nu uităm nicicând, au existat în lumea asta și popoare care au dispărut pur și simplu de pe hartă din cauza unor politici de deznaționalizare, iar primul exemplu în acest sens care îmi vine în minte se referă la „democrații” americani, care au ras de fața pământului populația indigenă de acolo. Așadar, politicile statale ale Ungariei nu au avut ca țel eliminarea fizică a românilor. Vorbesc la modul general, cazurile particulare nefiind decât acele excepții care întăresc regulile, iar în aprecierea cazurilor Moisei sau Ip, de exemplu, când au fost masacrați 29 respectiv 157 de români trebuie să ținem cont de condițiile unui război crud și dur care pe planetă a luat multe zeci de milioane de vieți. Revenind la vremurile noastre și la interimarul președinte, trec acum la cea de-a doua acuzație gravă care i se aduce: eliminarea din decor a 28 de statui reprezentând mari personalități ale neamului nostru și amplasarea a 10 statui semnificative pentru poporul maghiar. Dacă e să analizăm la rece această „infracțiune”, atunci trebuie să ținem cont că de când există omenirea, marii lideri și-au dorit să dăinuie și post mortem prin statui, portrete sau alte asemenea mărturii ale șederii lor pe pământ. Ținând cont de sutele de ani de ocupație maghiară, Oradea ar fi trebuit să aibă sute de asemenea statui. Ale liderilor, ale prersonalităților care s-au remarcat pe tărâm artistic, cultural sau politic. Faptul că în perioada comunistă au fost amplasate o mulțime de statui cu români de frunte în locul unor maghiari nu s-ar putea încadra cumva la o „românizare” forțată? Eu tare cred că da și drept urmare sunt adeptul ideii că „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Echilibrul, cumpătarea și corectitudinea ar trebui să constituie principalele argumente în aprecierea acestei „infracțiuni” marca Ilie Bolojan. Este foarte posibil ca unii să mă cataloghreze drept „trădător de neam și de țară”, după citirea acestor rânduri. Nu, dragilor, nu sunt nici trădător, nici filomaghiar, filorus sau filoamerican, ci doar un român care trăiește în secolul al XXI-lea și nu în Evul Mediu. Iar faptul că Ilie Bolojan a făcut oarece concesii populației maghiare din Bihor nu trebuie privit ca o trădare, ci ca un exemplu de bune practici. Era oare mai bine pentru bihoreni dacă primarul sau președintele CJ Bolojan ar fi amplasat două sute de statui cu români de frunte, dar orașele și satele ar fi arătat ca acum 30 de ani? Eu cred că nu! Repet, trăim în secolul XXI și asta implică din partea factorilor decidenți și pragmatism și inteligență administrativă și echilibru și toleranță. Așadar, să-i dăm oarece credit proaspătului locatar de la Cotroceni. Deocamdată! Că dacă va călca în străchini, va primi, vorba românului, după faptă și răsplată!