A fost un apărător al Ortodoxiei. A apărat sfintele dogme la Sinodul întâi Ecumenic de la Niceea (din anul 325), unde a respins învățătura lui Arie. Împreună cu ceilalți Sfinți Părinți, Eustatie a mărturisit pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca fiind deopotrivă cu Tatăl și cu Sfântul Duh după dumnezeire (după ființa lor dumnezeiască). După moartea împăratului Constantin cel Mare, arienii au luat putere și au început să-i prigonească pe creștini. Sfântul Eustatie a fost scos din scaun și surghiunit, mai întâi în Tracia, apoi în Macedonia.
A trecut la cele veșnice în anul 345 după Hristos.
Sfântul Cuvios Timotei
A fost ucenic al Cuviosului Teoctist, starețul mănăstirii din muntele Olimpului, lângă pustiul Simboli, în timpul împăratului Copronim (741-775). A trăit mulți ani în pustietăți, nevoindu-se în post, înfrânare și rugăciuni. A primit darul de a tămădui bolnavii și de a scoate din oameni duhurile necurate. A trecut la cele veșnice la adânci bătrâneți.
Fiecare dintre noi este sensibil la anumite pasaje, însemnează acele pasaje care îți pătrund adânc în inimă, care te mișcă profund, care îți spun ceva în mod deosebit, care exprimă ceva care ţine deja de experiența ta, întipărește-ți aceste pasaje în memorie, fiindcă într-o zi în care te vei găsi prăbușit, atât de deznădăjduit încât orice zvâcnet spontan al sufletului tău este cu neputință, când nici măcar o silabă nu va mai țâșni din inima ta, atunci vei descoperi că tocmai cuvintele rugăciunilor deprinse îți vor veni în ajutor și ti se vor oferi ca un dar dumnezeiesc, ca un dar al sfințeniei, ajutând neputinței noastre. Ceea ce înseamnă că ai cu adevărat nevoie de rugăciunile pe care le-ai învățat și pe care le-ai făcut parte din tine însuți. (Mitropolitul Antonie de Suroj).
Preot Olivian SANDU
