Șmecheri și proști – Dumitru MONACU, scriitor

În minunata și fascinanta noastră patrie, dacă adevărul s-ar juca de-a v-ați ascunselea, nu ar fi niciodată găsit, oricine l-ar căuta. Deși cumva cu toții suntem încredințați că adevărul e unul singur sau că în anumite cazuri de dubiu este la mijloc, iată că vremurile pe care le trăim ne bagă într-o ceață densă din care e imposibil să mai putem ieși. Orice om care mai judecă și mai reflectează cât de cât, măcar sporadic, asupra verbului „a fi” și nu numai asupra lui „a avea” rămâne azi tablou, prost sau mai cu mănuși spus, nedumerit total în fața realităților care îi inundă existența. Așadar, în aceste vremuri asistăm la măsluiri extrem de grosolane sau incredibil de fine ale adevărului. În toată această piesă grotescă de teatru, joacă doar doi actori: șmecherul și prostul! Din start vreau să vă avertizez că cele două cuvinte sunt emblematice doar din punct de vedere semantic, întrucât în categoria „șmecher” intră fără îndoială și hoț, escroc, manipulator sau diversionist, iar în categoria „prost” întâlnim naiv, sincer, credul, papă-lapte sau nătâng. E limpede că șmecherul nu ar putea exista fără prost nici măcar o secundă. Dependența dintre cele două categorii nu poate fi pusă la îndoială. Așa cum nu ar trebui să fie pus la îndoială nici adevărul. Cu toate acestea, odată cu creșterea numărului de proști crește în același ritm și numărul de șmecheri care pun la îndoială orice adevăr care îi incomodează și promovează ca realitate evidentă orice minciună care le convine. În acest registru trebuie privite și analizate știrile, dezbaterile, talk-show-urile, clipurile sau interviurile prezentate pe posturile de televiziune sau rețelele de socializare. Pentru exemplificare, dar și pentru a fi înțeles cât de cât așa cum trebuie (de către oamenii normali la cap și nu de către șmecheri sau proști!) voi recurge la niște probe indubitabile furnizate de către posturile de știri Realitatea TV, Antena 3 și România TV. Astfel, la Realitatea TV se lucrează zilnic la ridicarea statuii lui Georgescu, la Antena 3 ni se prezintă salvatorul nației în persoana lui Crin Antonescu, iar la România TV se ridică în slăvi un alt reșapat, Victor Ponta. În același context, ar mai putea intra și firavele încercări de poleire a lui Nicușor Dan de către Digi TV. Am nominalizat, după cum observați, „spuma” (de săpun, firește!) pe care respectivele posturi ne-o bagă zi de zi, ceas de ceas, în ochi. Oricât am fi de partizani ai unui curent sau altul, dacă nu suntem șmecheri sau proști, trebuie să ne punem o întrebare simplă: poate lua adevărul atâtea forme în care ne este prezentată situația din țară de către respectivele posturi? Categoric, nu! Și atunci, apare explicația logică, plauzibilă și la îndemâna oricui care nu este nici șmecher și nici prost: primii, adică șmecherii, sunt vârfurile de lance de la emisiunile critice sau laudative, aduși în studiouri pe bani grei și care, beneficiind de o oarecare notorietate, toarnă neîncetat în urechile proștilor minciunile lor vopsite în culoarea adevărului. Ceilalți, proștii adică, nu gândesc nici măcar o fracțiune de secundă că ăla de apare pe sticlă și are aceleași simpatii politice ca și ei, nu pierde timpul aiurea acolo în studio, ci la ieșire trece pe la casierie, fapt care îl determină, funcție de bănuții primiți, să revină ulterior și mai bine „pregătit” cu „adevăruri” pentru proști, și mai motivat pentru următoarea vizită la casierie. Ca o concluzie, toți, absolut toți partizanii de notorietate ai lui Georgescu, Antonescu, Ponta sau Nicușor sunt recompensați pentru activitatea lor, în timp ce proștii pot consemna în dreptul lor doar pierdere de timp, îndobitocire, ură viscerală față de concurență și ce-i cel mai grav, înșurubarea perfectă în afara realităților. Cum să poți crede că o personalitate cu notorietate din orice domeniu ar fi ea, vine gratuit la TV și laudă fără de măsură un individ al cărui profil și profesional și moral și civic este de multe ori mai jos de genunchiul broaștei? Sau că aruncă sistematic cu noroi și rahat în oameni cu care nu a relaționat poate niciodată? Așadar, acolo, în spatele ecranului, totul e pe bani, iar în față e pe prostie și naivitate. Nu sunt eu Mafalda, nu dețin eu adevărul absolut, dar după cum se vede cu ochiul liber de pe Marte, cam așa stă azi realitatea la noi la Românica. Îndobitocirea, manipularea și spălarea pe creier a oamenilor în vederea îngroșării numărului de „proști” este azi principala preocupare a celor care îi finanțează pe „șmecheri”. Niște finanțatori care, cu toate vagoanele lor de euro, dolari sau ruble, nu ar valora nimic dacă nu ar exista proștii. Iar proștii, în viziunea lor, trebuie făcuți, nu născuți. Pentru că nimeni nu se naște prost. Corelând acest adevăr cu o regulă din contabilitate ar însemna ca nimeni să nu moară prost. Din păcate, aici contabilitatea nu mai bate, iar principalii artizani ai acestei devieri sunt șmecherii. Cei care, după ce voi puneți seara capul pe pernă cătrăniți sau entuziasmați, trec pe la casierie să-și umfle portofelele…