Principiul maselor comunicante – Dumitru Monacu, scriitor

Rândurile de față nu se doresc a fi destinate nici academicienilor și nici proștilor. Sunt pentru oamenii normali care n-au trecut ca gâsca prin apă la școală, în societate și la locul de muncă. Consider că e mare lucru să înțelegi și să fii înțeles de mulțime, de masele largi și nu de elite sau troglodiți. Iată de ce am încercat (și încă mai încerc!) să înțeleg antagonismul absurd care a zăpăcit de cap nații și popoare în ultimul deceniu adică încrâncenarea aceasta pe viață și pe moarte dintre globalism și suveranism ce polarizează azi acut de tot, lumea. Pentru a ajunge la o concluzie cât de cât corectă trebuie să înțelegem mesajul pe care îl poartă aceste curente, mesaj ce se vrea a fi linie de urmat pentru mulțimi și masele largi. Cine vrea acest lucru, veți înțelege sper, la sfârșitul lecturării rândurilor de față. S-o luăm deci, metodic. Globalismul, acest curent demn de mileniul trei nu s-a născut din neant, din spuma mării ci din dorința multor oameni de echilibrare a unor aspecte sociale, economice, culturale și de ce nu, chiar militare. Am privit întotdeauna acest curent ca pe un binevenit promotor în viețile oamenilor a principiului vaselor comunicante. Circulând fără restricții oameni, informații, culturi, idei și altele, exista șansa uriașă de aplatizare cât de cât a decalajelor mari dintre statele puternic dezvoltate și cele rămase de căruță din cauze mai mult decât obiective: colonialism, lipsă de resurse, școală pe sponci, sisteme de sănătate demne de secolul al XVIII-lea, misticism accentuat și lista ar mai putea continua cu siguranță. Unul dintre instrumentele extrem de eficiente în promovarea globalismului s-a dovedit a fi Internetul. Astfel, pe principiul vaselor comunicante, iată că a apărut în buza mileniului trei, principiul … maselor comunicante! Oamenii din statele totalitare au avut, datorită acestor deschideri, posibilitatea să afle că există și alte valori pe care le-ar putea îmbrățișa, nu numai dragostea de tătuc și ura față de adversarii ideologici arătați cu degetul de către respectivii … babaci! În siajul liberei circulații a oamenilor, a forței de muncă și a produselor, normal că s-au încolonat și unele fenomene mai mult sau mai puțin acceptate de către comunități cum ar fi homosexualitatea, misticismul, discriminarea de orice fel sau altele care, normal s-au văzut a fi puse în opoziție cu anumite cutume, norme sau tradiții ale unor entități conservatoare. Alarmate și intrate oarecum în panică datorită direcției pe care omenirea începea să o accepte și să o îmbrățișeze, statele din vârful lanțului trofic au început să caute forme și metode de a opri ceea ce părea ireversibil, adică globalismul. Și cum intervențiile în alte state ale mai marilor planetei se fac după același scenariu, adică să pară că e dorința maselor largi, au început campaniile suveraniste, scoțând pe masă ca fel principal pentru flămânzi, tocmai acele tare ale curentului globalist pe care le-am amintit mai sus. În momentul în care marile puteri ale Terrei au realizat direcția înspre care ducea globalismul, s-au alarmat foarte tare și drept urmare trebuia găsit un antidot întrucât riscul de a-și pierde faliții era uriaș. Și-au dat seama deci mai marii lumii că nu pot exista bogați fără săraci, că nu pot exista deștepți fără proști și nu pot exista șmecheri fără fraieri. Cum să ajungă la scop? Foarte simplu: prin promovarea suveranismului, curent care poate lesne coagula oamenii săraci, proști sau fraieri. Pentru că e de râsul curcilor să promovezi suveranismul având pe cap cizma străină! Despre ce suveranitate vorbim când românii care au îmbrățișat acest curent își doresc lepădarea de valorile europene și predarea cu arme și bagaje în tabăra estică? Chiar nu sesizează nimeni deja-vu-ul care ne-a băgat în rahat de zeci de ori în istoria ultimelor trei-patru sute de ani de când Rusia ne tot dă târcoale? Și ca totul să pară a fi dorința maselor, ideologii suveranismului izvorât din cel mai nedemocratic regim de pe planetă, ne-au băgat în față homosexualii, ateismul, gândacii și alte asemenea bazaconii despre care nu poți spune că nu există dar nici nu le poți privi ca pe niște fatalități de care nu ai cum să scapi. Este limpede că în această speță atât Uniunea Europeană cât și Guvernul României au dat-o în bălării punând de multe ori carul înaintea boilor. Greșeală pe care „marea democrație” rusească a sesizat-o și drept urmare, pe scheletul ei, specialiștii NKVD în scenarii au și proiectat calul troian numit „suveranism”. Asta nu înțeleg eu, cum ai putea fi suveran la sânul Moscovei? E ca și cum mielușelul s-ar lipi strâns de pieptul lupului convins fiind că va fi sacrificat, fără să realizeze că reîmprospătarea turmei se face tocmai prin ținerea lui în viață. Revenind la principiul vaselor comunicante atât de necesar pentru revitalizarea și propășirea lumii, deși acest principiu este deja abandonat de marile puteri, masele … comunicante ar trebui să lupte pentru așa ceva și nu pentru lipirea la pieptul lupului. Sau al ursului. Sau, mai exact spus, al rusului…