Rezultatul alegerilor de duminică demonstrează fără echivoc că ne aflăm în fața unui moment istoric, dar nu din categoria celor pe care îl clamează candidatul plasat pe primul loc, ci e vorba de ceva plasat diametral opus. E aiurea de tot ce se întâmplă și e loc și de mai rău, iar cel mai trist e faptul că se putea și altfel, doar că nu s-a dorit. Am fost împinși în situația actuală nu din lipsă de alternative, ci de ambițiile unor indivizi care nu aveau ce căuta în politica mare.
La puțină vreme după ce a devenit evident că „asul” coaliției s-a dovedit a fi doar un jalnic păcălici, Marcel Ciolacu a început să se rățoiască la jurnaliștii care l-au întrebat dacă-și dă demisia. De ce să-și dea Marcel demisia? Ce, el a candidat? Vinovat e Antonescu, el să plătească. Mesajul la cald al unui individ căruia i se datorează nu doar dezastrul coaliției la alegeri, ci halul în care a ajuns țara. Un ins parvenit, incapabil să-și asume consecințele faptelor și deciziilor sale. Pentru că Marcel Ciolacu este principalul vinovat nu doar pentru ce s-a întâmplat duminică, ci mai ales pentru ce ne așteaptă în viitorul nu foarte îndepărtat.
Antonescu a fost din start o alegere foarte proastă, astfel că nu e cazul să se mire cineva că un candidat susținut de trei partide – noul USL a primit ajutor tacit de la UDMR, care nu doar că nu a lansat un candidat propriu, dar și-a pus la dispoziție electoratul foarte disciplinat – a scos mai puține voturi decât un independent. Cu puțin efort, îl lăsa și Ponta în urmă.
Chiar nu s-a găsit în coaliție un candidat mai de soi decât reșapatul Antonescu? În PNL există multe voci care spun că inițial s-a dorit candidatura lui Bolojan, dar nu a fost de acord Ciolacu. Acel Ciolacu care urla că nu e el de vină pentru dezastrul electoral, ci Antonescu, pila lui Marcel. Bolojan la Cotroceni ar fi însemnat pentru Marcel revenirea la covrigăria de unde nu trebuia să plece, așa că a mers pe varianta perdantă din start, dar Antonescu a promis că-l va desemna premier dacă… Dacă, uite că nu a fost să fie. Coaliția s-a destrămat, Marcel și-a dat demisia și cei de la PSD îi vor capul. Marcel e vinovat de multe, dar nu-și asumă nimic. Dă vina pe lipsa de mobilizare din teritoriu și caută să provoace un dezastru atât de mare, încât să nu mai intereseze pe nimeni rolul lui în detonarea alegerilor. Având în vedere ce material le-a pus la dispoziție, nu cred că e cazul să dea vina pe cei din teritoriu. Au lucrat cu ce au avut la îndemână, asta e.
În plină criză de încredere a cetățenilor în autoritățile statului, Ciolacu a ales să trateze alegerile ca pe o afacere personală. Dacă singurul care-l putea menține la Palatul Victoria era Crin Antonescu, a mers pe mâna lui, ignorând semnalele evidente atât din PNL, cât și din PSD. Ce-i drept, nici cei din PNL nu erau prea încântați de Bolojan la Cotroceni; nu de alta, dar i-ar fi pus la treabă, însă un Bolojan susținut doar de PNL sau chiar independent, garantat avea mai multe șanse decât Antonescu împins de trei partide.
România nu a pierdut doar o rundă electorală, a pierdut ocazia de a-și reclădi încrederea în lideri. Liberalii, cumplit tarați de jalnica prestație a Dulapului săsesc, aveau datoria de a oferi alegătorilor o alternativă viabilă, dar n-au făcut-o pentru că nu a vrut Marcel care, după ce n-a ieșit cum a vrut el, s-a supărat și a rupt coaliția. Artizanii acestei farse politice nu au dreptul să pozeze în victime ale contextului sau amestecului puterilor străine. Nu i-a obligat nimeni să bage la înaintare un politician scos de la naftalină, cunoscut ca delăsător și neimplicat, adică suferind cam de aceleași metehne ca și Iohannis. Culmea, tot fost profesor.
Când un independent îl învinge pe cel susținut de trei formațiuni, nu asistăm la o minune democratică, ci la un rechizitoriu dur al unei clase politice care și-a bătut joc de votanți. Iar Marcel e nesimțitul șef și e victima propriului misecuvenism, nicidecum al vreunei conspirații.
