Cu rezultatul categoric din turul I, George Simion pare a începe să obțină ceea ce și-a dorit, dar nu a prea avut până acum: recunoașterea internațională – cel puțin din partea extremiștilor de dreapta din Uniunea Europeană. Mateusz Morawiecki, fostul prim-ministru polonez al PiS („Lege și Justiție”), devenit vicepreședinte al ECR (Conservatorii și Reformiștii Europeni), îi transmite felicitări pentru rezultat, la fel ca Marion Maréchal, de la francezul Reconquête! al lui Eric Zemmour, iar Matteo Salvini de la Ligă îi adresează și el un „Bravo”.
Vremurile în care Simion încerca să intre pe la întruniri ale radicalilor europeni din Spania, dar nu era primit, au trecut. În mod evident, candidatul AUR își caută legitimitatea în filonul global al mișcărilor de extremă, asumându-și explicit ideologia lui Trump, atâta câtă e, și șapca roșie a mișcării acestuia, de unde descriptorul „MAGA Man” pe care i-l conferă Politico.eu. Bezelele transmise Giorgiei Meloni nu trec nici ele neobservate.
S-a mai afirmat că Simion are un discurs extern diferit de cel intern: mai puțin miros de tămâie, mai puțină revoltă și mai puține mesaje duioase adresate necăjiților, mai multă grijă de a se poziționa pe harta globală, măcar declarativ.
Establishmentul european privește cu anxietate alegerile din România
Previzibil, centriștii aflați la guvernare în Europa sunt preocupați de ceea ce Politico.eu numește „temerile că o victorie a lui Simion ar putea destabiliza un membru-cheie al NATO și al UE cu 19 milioane de locuitori”. Probabil, a fost nevoie de o situație ca aceea internă de azi în România pentru ca țara noastră să fie privită așa cum nu am prea știut să ne prezentăm până acum, la nivel diplomatic.
Pe flancul estic al UE și al NATO, România avea avantajul de a fi percepută ca țară proeuropeană și proocidentală, fără alunecări spre iliberalism ca în Ungaria lui Orbán sau Polonia lui Kaczyński, până la preluarea puterii de proeuropenii lui Tusk. Acest avantaj era mai puțin simțit în țară, pe fondul acuzelor referitoare la corupția și lipsa de viziune a coaliției centriste de guvernare, altfel partener de încredere, măcar până la un punct, al Bruxelles-ului.
Cum PNL și PSD nu au reușit nici măcar să-și impună candidatul în turul II, alunecarea spre extremă a României e văzută ca bruscă și spectaculoasă, un fel de prefață pentru ceea ce s-ar putea întâmpla, sau ar putea continua să se întâmple, în politica europeană. Curios, cel care a captat cel mai bine această stare de spirit a fost tocmai Viktor Orbán, care, după turul I (anulat) din toamnă, a descris campania lui Călin Georgescu ca pe un „exemplu de tehnologie care se întâlnește cu electoratul”, „un experiment făcut pentru noi” în „laborator”.
Bruxelles-ul s-ar putea raporta la un București suveranist prin tăierea finanțărilor europene
Opinia lui Orbán merită luată în considerare ca venind de la cel mai consecvent, de succes și sofisticat ideologic reprezentant al euroscepticismului. Pornind de la ideea de „laborator”, în situația unei victorii a lui George Simion în turul al II-lea și, eventual, a unor alegeri parlamentare anticipate, establishmentul democrațiilor liberale din Europa ar putea fi tentat să răspundă situației din România cu alte măsuri „experimentale”, cu atât mai mult cu cât presiunea geopolitică legată de Ucraina și atitudinea antagonică a SUA predispun Europa la inițiative politice fără precedent, de la „coaliția celor hotărâți” propusă de premierul britanic Keir Starmer, la idei ca „Europa cercurilor concentrice” a lui Macron, care prinde tot mai mult contur, chiar dacă la modul tacit.
continuarea aici.
