Sfârșitul primei săptămâni din luna mai a adus la Botoșani și altceva în afară de alegerile cu rezultatele știute și cu consecințe încă în desfășurare. Astfel, în parcurile din municipiu s-a desfășurat cea de-a doua ediție a proiectului cultural „Turneu în cartierul tău”, o inițiativă binevenită, dar pe care unii dintre conlocuitorii noștri au ales să o trateze în manieră cât se poate de jenantă. Am fost prezent la două dintre reprezentații și pot spune că am avut ce vedea, ba chiar mai mult decât era de dorit. Lipsa de educație, despre care am mai scris, a fost atât de prezentă la concerte, încât a estompat prestația artiștilor.
Concertul din Parcul Eminescu a fost ocazia perfectă pentru ca unii botoșăneni să etaleze o lipsă de educație care nu se prea pupă cu atât de clamata inteligență a poporului trăitor pe meleaguri mioritice. Suntem educați și civilizați, doar că avem o conduită asimptomatică. Nu cred că sunt prea mulți botoșăneni care să nu cunoască topografia zonei în care a avut loc concertul din Parcul Eminescu. Spectacolul s-a desfșurat la rondul din fața foișorului. Cei interesați de muzică s-au plasat în dreapta rondului, cum e și firesc. Mai puțin firesc a fost faptul că cei care n-au manifestat vreun interes pentru prestația artiștilor și erau doar în trecere prin parc au ales să-și croiască drum printre spectatori. Puteau, foarte bine, să ocolească rondul prin stânga. Asta înseamnă civilizație, asta e dovadă de educație. Nu te pasionează genul de muzică pus în scenă? Asta e, nu toată lumea e fan manele și surogat de muzică populară, dar pretenția de educație trebuie să aibă acoperire și în comportament. Chiar era așa de greu să faci câțiva pași în plus pentru a nu-i deranja pe melomanii care chiar au apreciat spectacolul? De fapt, dacă e să luăm la măsurat efortul fizic, ocolitul rondului prin stânga însemna ceva mai puțini pași decât varianta prin dreapta, dar așa sunt unii dintre românași, nu se simt bine dacă nu se simte altul prost din cauza lor; asta e hrana de care nesimțiții nu se pot lipsi. Câțiva dintre needucați au dus nesimțirea la acel nivel încât și-au purtat pașii printre tenori și orchestra din foișor sau, venind dinspre Liceul Antipa, au ales să ocolească foișorul prin dreapta (aleea era blocată de microbuzul Filarmonicii), apărând în fața publicului cu niște mutre mirate, ca și cum s-ar fi întrebat ce naiba fac ăștia aici? Măi, educați asimptomatici, era chiar așa mare efort să livrați câțiva pași în plus?
Cam ăsta a fost comportamentul celor care pe rețele de socializare distribuie fotografii cu săli de clasă jalnice, care pe pereți au planșe cu alt alfabet decât cel folosit în România, unde „au învățat oameni care știau să spună Bună ziua și Mulțumesc!” Mai mult n-au considerat că le e necesar. Doar în România, la începutul unui spectacol de muzică cu pretenții, dirijorul face precizarea că nu se aplaudă în interiorul unui act artistic. Când soprana Miruna Dascălu și-a început reprezentația, supărător de multe dintre spectatoare au dovedit un interes mai mare pentru rochia acesteia decât pentru prestația muzicală, puțin a lipsit să nu o tragă de mânecă și să o întrebe de unde-și face cumpărăturile. Având în vedere comportamentul adulților, nu ar trebui să mire prea mult cum arată viitorul. Țâncii lipsiți de supravegherea părinților mai aveau puțin și treceau cu bicicletele peste bombeurile tenorilor.
Turneul s-a dorit a fi o întâlnire între artă și comunitate, dar a devenit o oglindă prea sinceră a lipsei de educație, a unei societăți care cere respect, dar nu e dispusă să îl ofere. Când o orchestră e tratată ca fundal muzical pentru promenadă, publicul își croiește drum printre tenori ca prin piață, iar copiii fac slalom printre instrumentiști, nu mai e doar o problemă de rușine locală. E un simptom național. Iar dacă viitorul nostru se crește la umbra acestor adulți care n-au învățat nici să ocolească decent un rond, atunci, da, să ne pregătim: urmează bisul prostului gust, în fortissimo.
