Referitor la direcțiile, tendințele, modalitățile și scopurile guvernării unei țări, din capul locului vreau să lămuresc un lucru extrem de simplu, dar complicat până la cer de către cei interesați: niciodată nu se realizează și nu se pune în practică voința poporului, ci numai anumite fragmente nevinovate care coincid cu aspirațiile și ideologiile liderilor. Expresia de genul „ce vrea, când vrea și cum vrea poporul” nu are ca acoperire decât o pojghiță subțire de pospai sub care sălășluiesc nestingherite ambițiile și poftele conducătorilor care își croiesc drumul către piscuri, în siajul rezultat din niște nevoi, provocate sau nu, ale celor mulți. De când există lumea și pământul, conducătorii națiilor, dictatori sau democrați, regi sau președinți, comuniști sau capitaliști (cam pe cale de dispariție amândouă aceste categorii!) progresiști sau conservatori, globaliști sau suverani, toți, absolut toți au avut în preajma lor oameni învățați, intelectuali de marcă, chiar somități în diverse domenii care au conceput și pus în practică bazele diverselor forme de guvernare. Intelectualii așadar, reprezintă vârfuri de lance care, cu vorba, cu cuvântul sau cu fapta, dau tenta legală și legitimitatea dorită de către lideri ce vor neapărat puterea. Dar, precum … colesterolul, intelectualii pot fi buni sau răi, adică integri și corecți sau vopsiți în culorile perfide dorite de finanțatori, adică de cei care urmăresc să ia sau să păstreze puterea. În cazul lor, al intelectualilor ce se învârt prin cercurile apropiate unei puteri indiferent de ce natură este ea, nu poate exista justificarea „m-am înșelat” sau „am greșit” întrucât această … „învârtire” se realizează de regulă pe bani grei deci totul este calculat și gândit în scopuri nu prea nobile, așa cum vor unii să ne îmbete cu tiradele lor. Pe de altă parte, intelectualitatea … cea bună este piatra de temelie a oricărui edificiu statal construit în interesul (și!) al cetățenilor. Așadar, expresii de genul „moarte intelectualilor!” nu pot fi decât urmările unor îndoctrinări ale plebei neșcolite, taman de către o altă parte de intelectuali chitită pe anumite interese proprii. În funcție de cantitatea și calitatea materiei cenușii a oamenilor din popor, anumite teze sau idei își găsesc culcuș la mansarda lor, iar dacă au fost implementate cu dibăcie de către intelectuali, acestea nu se mai pot sparge nici cu … picamerul, darmite cu vorba bună sau cu argumente cât de cât solide. În acest context trebuie privită lupta crâncenă care se dă acum, înainte de turul doi al prezidențialelor, între susținătorii lui Nicușor Dan și George Simion. Odată intrată o anume idee în țeasta unui om aflat ani de zile cu creierul în concediu, aceasta va căpăta valoare de adevăr universal. Îmi amintesc de mătușa Floarea de la mine din sat care avea un fecior, Costică îl chema, nu cu multe clase, dar cu o asemenea gargară pe el încât era în stare să convingă pe oricine de adevărul afirmațiilor lui. Orice gând, idee sau vorbă a lui Costică erau lege pentru mătușă. „Ce, Costică al meu, nu știe?” – acesta era textul cu ajutorul căruia ea își impunea punctul de vedere. Chiar și atunci când a venit de la medicul specialist care i-a recomandat să se opereze de bilă, mătușa Floarea le-a spus băbuțelor aflate pe banca de la poartă că respectivul doctor habar nu are, ea nu de bilă suferă, ci de ficat. „Ce, Costică al meu, nu știe?” – așa și-a lămurit ea prietenele despre diagnosticul pe care fiul ei i-l pusese înainte să meargă la spital. Cam în acest registru ar trebui să-i înțelegem pe oamenii foarte siguri de ei. Adevărul, acest papagal vopsit funcție de interesele celui ce îl propovăduiește, reprezintă pentru oamenii de rând un țel, un scop către care se îndreaptă judecata lor. Și cu cât este vopsit mai colorat și mai țipător de către intelectuali interesați, cu atât mai mult va tinde către absolut credința cetățeanului că se află pe calea dreaptă. Este evident că o națiune nu se poate dezvolta, nu poate face față provocărilor de tot felul fără aportul intelectualilor care, prin Adevărul răspândit, arată poporului, Calea. Dacă acțiunile lor, ale acestor învățați sunt bazate pe principii corecte, atunci Viața celor mulți devine cu mult mai bună. Toată problema de fapt, derivă de la conducători, de la modul în care își doresc să păstorească o națiune, adică democratic sau dictatorial. Ba mai mult, atunci când națiunea este mică și nesemnificativă în fața marilor puteri ale lumii, concepțiile, ideologiile și direcțiile de acționare nu sunt de regulă rezultatul gândirii conducătorului cel umil ci al tartorului care conduce destinelelumii. Orice conflict și orice scrutin din lumea asta are după cortină pe unul sau chiar mai mulți lideri ai marilor puteri. Puteri care, prin propagandă, manipulare și diversiune creează anumite scenarii în care oamenii aparținători popoarelor mici joacă pe post de figuranți niște roluri uneori ridicole, dacă nu dăunătoare pentru neamul lor. Este un teatru ieftin, un teatru de stat și ai lui actorași…
Teatrul de stat și actorii săi principali – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Editorial
Bătaia moșnegilor cu pietre…periculoase – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă ar fi să nu țin seama de proporții și să asemăn cu ceva conflictul dintre Israel și Iran, apoi cu siguranță bătaia cu...
Editorial
Sindicatele – scut pentru impostori – Ciprian MITOCEANU, scriitor
S-au burzuluit ceva sindicatele de când cu austeritatea asta, dar mai mult așa, să facă impresie artistică. Doar nu-i imaginează careva că sindicatele chiar...
Editorial
Necesitate maximă: legea răspunderii – Dumitru MONACU, scriitor
La ora actuală, România are nevoie ca de aer de o așa lege. O lege care, pentru motorul bugetar ar fi un aditiv extraordinar,...
Editorial
Premiul „Obrazul de talpă de bocanc” merge la PLM – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum în preziua decernării premiilor Oscar s-a găsit cineva să ofere și prea puțin râvnitul trofeu „Zmeura de Aur”, cred că e cazul...
Editorial
Lumea nebună – Dumitru MONACU, scriitor
Cum îi mai place românului să-și complice viața! Ce simplu ar fi fost dacă în locul lui Nicușor Dan astăzi era președinte George Simion!...
Editorial
Când prea mult e prea puțin și prea puțin e prea mult – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Se știe că, de fiecare dată când s-a pus problema măririi pensiilor speciale și salariile demnitarilor, s-au găsit bani, ba încă la timp, că...
Editorial
De doi bani speranță – Virgil COSMA, jurnalist
Este limpede că, indiferent cine și cum va ajunge la Palatul Victoria, dacă viitorul guvern nu aplică imediat și fără concesii măsurile pe care...
Editorial
Răspundere, nu solidaritate – Cătălin MORARU, redactor șef
E limpede, cred, ce fac pesediștii. Vin cu propuneri fanteziste, pentru a întârzia formarea unui guvern. Pentru că fiecare zi fără un nou premier...
Editorial
Totul până la copii! – Dumitru MONACU, scriitor
În curând, școlile își vor închide porțile, urmând o binemeritată vacanță pentru elevii din toată țara. Pentru cei din Botoșani, vacanța ce se arată...
Botoșani
cer senin
15.6
°
C
15.6
°
13.9
°
67 %
2.7kmh
1 %
mie
29
°
J
30
°
vin
32
°
S
25
°
D
21
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Patriotismul ajunge şi la tarabă. Că nu orice roşie vine de pe ogoarele patriei.
EDITORIAL
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
EPIGRAMA ZILEI
„E lung pământul, ba e lat”-
A scris Coșbuc despre toloacă
Și uite-așa i-a conturat
Pe Klaus și Șoșoacă...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...