Mii de copii din județul Botoșani își trăiesc copilăria cu o absență apăsătoare, cea a părinților plecați la muncă în străinătate. Dincolo de cifrele seci, durerea acestor copii rămâne greu de cuprins în statistici. Ei cresc fără sprijinul direct al celor care ar trebui să le ofere afecțiune, echilibru și ghidare – mama și tata.
În spatele acestor decizii se ascunde aceeași realitate dureroasă. Părinți aleg să plece din țară în căutarea unui trai mai bun, lăsând în urmă nu doar casa, ci și ceea ce e mai prețios – propriii copii. De multe ori, câștigurile materiale nu pot compensa anii pierduți din viața copilului.
Sute de copii botoşăneni cresc departe de ambii părinţi
Datele centralizate în primul trimestru al anului 2025 arată că 481 de copii botoșăneni au ambii părinți plecați peste hotare, iar alți 2.987 cresc cu un singur părinte rămas în țară. Situația este și mai complicată pentru 373 de copii proveniți din familii monoparentale, ai căror unici părinți sunt plecați în afara țării.
Pentru unii dintre acești copii, despărțirea de părinți a impus măsuri oficiale de protecție. Potrivit Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Botoșani, 20 de copii au fost încredințați asistenților maternali, 55 au ajuns în centre de tip rezidențial, 44 se află în grija rudelor până la gradul IV, iar 11 sunt îngrijiți de alte persoane din afara familiei.
Copilărie trăită fără mama și tata de peste 8.000 de copii din România
La nivel național, fenomenul este departe de a se fi diminuat. 8.074 de copii din România trăiesc cu ambii părinți plecați în străinătate, iar 40.357 au un singur părinte migrant. Dintre aceștia, majoritatea – peste 38.000 – sunt lăsați în grija rudelor, conform datelor centralizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie la finalul lunii decembrie 2025.
La finalul anului trecut, 2.060 de copii cu părinți plecați la muncă erau incluși în sistemul de protecție specială. Dintre ei, 362 se află în grija unui asistent maternal, 352 în centre rezidențiale, 1.250 în familii extinse, iar 96 au fost încredințați altor persoane.
„Problemele cu care aceşti copii se confruntă sunt de ordin emoţional”
Psihologii avertizează că efectele acestor separări se pot resimți profund în dezvoltarea emoțională și socială a copiilor.
„Problemele cu care aceşti copii se confruntă sunt de ordin emoţional. Pentru că unii dintre ei dezvoltă tulburări specifice anxietăţii, unii refuză să comunice despre ceea ce simt, se interiorizează, se izolează, iar alţii pot prezenta anumite manifestări comportamentale. De exemplu, dacă trăiesc o stare de furie faţă de plecarea părinţilor, nu faţă de părinţi, această stare de furie se poate exterioriza în interacţiunile cu copiii de aceeaşi vârstă sau chiar faţă de membrii familiei, bunici, fraţi sau surori”, a susținea psihologul Anca Larionesei.
Astfel, cel mai important lucru este ca părintele să asigure o reţea de suport.
„Dacă plecarea este inevitabilă, atunci părintele să asigure o reţea de suport şi aici mă refer la rude, unchi, mătuşi, verişori, care să fie permanent atenţi la schimbările comportamentale ale copiilor şi care să fie acolo zi de zi, în aşa fel încât copilul să-şi poată exterioriza emoţiile. Să evităm acea singurătate a copilului ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate”, a explicat Anca Larionesei.
