În cele trei decenii și jumătate de democrație, cine a avut ochi să vadă și minte să înțeleagă a putut constata că, pentru parlamentarii români, Puterea se aseamănă perfect cu o lampă sau un…rahat. Iar ei cu niște fluturi de noapte sau cu muște, atrași de mirajul respectivelor realizări ale oamenilor! Bineînțeles că această știută poziționare a aleșilor noștri nu va ieși din tipar nici acum, după liniștirea apelor politice. Că așa ar trebui să se întâmple în România noastră dragă, începând din zilele următoare: președinte nou, guvern nou, viziune nouă. Numai că, din fericire sau din nefericire, Parlamentul este cel ales anul trecut și nu se poate face nimic întru primenirea sa. De altfel, nici n-ar trebui să se facă, întrucât legislativul trebuie să fie pe toată durata celor patru ani poza preferințelor electorale ale românilor de la un moment dat, adică de la data scrutinului. Cum posibilitățile de modificare pe cale legală a structurii forului legislativ, recte alegerile anticipate, sunt extrem de greu de declanșat, logic ar fi ca respectiva compoziție validată la scrutin să se mențină pe toată durata mandatului. Numai că, așa cum vă spuneam, fluturii de noapte sau muștele din Parlament, cum simt o adiere de putere dintr-o parte sau alta, migrează fără rușine înspre lampa sau rahatul respectiv. Din acest motiv, consider că noul președinte ar trebui să militeze cu toată puterea de care dispune conform Constituției, pentru modificarea legii și…legarea de glie a aleșilor, adică de mișcarea politică în siajul căreia ei s-au văzut parașutați în Parlament. Din moment ce un consilier local sau județean dacă părăsește formațiunea politică pe listele căreia a candidat își pierde automat mandatul și în locul lui vine următorul de pe listă, de ce nu ar fi la fel și la jupânii nației? De ce legea este atât de strâmbă în cazul parlamentarilor? Gândiți-vă că această permisivitate de care beneficiază aleșii noștri a produs niște efecte de-a dreptul ciudate și absurde, în sensul că după un an sau doi s-au regăsit în Parlament formațiuni politice care nici măcar nu existau la data alegerilor! Cât despre migrarea către partidele considerate „pe felie”, ce să mai spun! Prin alegerea lui Nicușor Dan ca președinte (nu vreau să mă laud, dar încă dinainte de primul tur al prezidențialelor am pronosticat asta!) este absolut normal ca fripturiștii politici să vadă în USR (partidul de unde provine Nicușor) o luminoasă lampă sau un rahat cu moț. În același context, dacă noul președinte îl va numi premier pe Ilie Bolojan, atunci și PNL va căpăta contururi noi în ochii traseiștilor. Iar dacă, de dragul unor majorități forțate și bolnave cei doi îi vor tolera lângă ei pe acești fripturiști, înseamnă că românii au votat degeaba în 18 mai. Mă refer la acei conaționali care au sesizat direcția promoscovită și lipsa de substanță a contracandidatului lui Simion și au votat în consecință. Ceea ce chiar ar aduce țara în pragul absolut al prăpastiei. Cum cei doi mi se par a fi niște oameni pragmatici, necorupți, cu viziune europeană și experți în administrație (da, nu mă tem să folosesc acest termen deoarece nu-i chiar de ici colea să păstorești Capitala sau să faci dintr-un județ adevărata Grădină a Maicii Domnului) sper ca migrația să fie oprită. Așadar, stoparea definitivă prin lege a traseismului ar trebui să fie un punct principal de pe prima pagină a agendei de lucru a celor doi. În acest mod li s-ar mai tăia din aripioare unora care deja, la această oră, au călărit măcar două trei mișcări politice și o fac pe-a independenții până li se oferă din culisele paridelor iresponsabile vreun os mai dolofan de ros. Dacă acești fripturiști vor fi lăsați în afara partidelor, la alegerile viitoare cu siguranță vor dispărea definitiv din orizontul politic al patriei. Un exemplu notoriu în acest sens este parlamentarul fost milițian sindicalist Dumitru Coarnă care a părăsit PSD-ul, s-a urcat în trotineta Șoșoacei numită SOS după care, văzându-se departe tare de bucatele Puterii a demisionat din respectivul partid autodeclarându-se „neafiliat” adică independent. Țelul lui? Unul extrem de simplu: așteptarea strategică a altei trotinete politice la putere care să-l aducă la masa cu ciozvârte. Este foarte limpede pentru tot omul cu mintea la purtător că așa ceva nu mai merge, că traseismul trebuie oprit odată pentru totdeauna. Din acest motiv îmi exprim speranța că Nicușor Dan în calitate de președinte și eventualul premier Ilie Bolojan au destule pârghii, instrumente și căi legale să se implice în corectarea acestei erori legislative care dăinuie de peste trei decenii. Și dacă partidele ar lua și ele în serios aceste demersuri, cu siguranță vor avea de câștigat în sensul că vor scăpa de duplicitari și oportuniști. Iar cel mai câștigat ar fi PSD, al cărui electorat a oscilat între Est și Vest mai ceva ca pendulul lui Maxwell (mă scuzați că am folosit un termen din fizică și nu unul din matematică)!