Jurnaliștii de la NPR analizează când femeile ar trebui să se îngrijoreze de anumite simptome dinainte de menopauză și când să caute tratament.
Furie, oboseală, schimbări de dispoziție, pierderi de memorie, bufeuri, mâncărimi ale urechilor, insomnie, pierderea libidoului, subțierea părului, depresie, creștere în greutate, dureri de genunchi, transpirații nocturne, incontinență urinară.
Toate acestea sunt simptome ale perimenopauzei — sau, posibil, doar riscuri inevitabile ale vârstei mijlocii.
Pe măsură ce femeile din generațiile X și mileniali intră în anii 40 și 50, sunt pregătite să renunțe la stigmatul legat de menopauză și de perioada care o precede — numită perimenopauză — în favoarea tratamentului. O adevărată armată de influenceri promovează suplimente alimentare și alte produse care promit să ajute femeile să treacă prin această etapă.
Dar cum îți dai seama dacă ești, de fapt, în perimenopauză?
Spre deosebire de menopauză — definită prin încetarea menstruației — perimenopauza poate fi insidioasă și greu de identificat. Nu există un test clar și definitiv pentru ea, iar separarea simptomelor de alți factori poate face tratamentul dificil. Iată cum să îți înțelegi mai bine simptomele și să iei în calcul opțiunile de tratament.
Fii perseverentă în căutarea îngrijirii medicale și ia în considerare un specialist
Când Michelle Rockwell a început să aibă probleme cu somnul, perimenopauza nu a fost primul lucru la care s-a gândit medicul ei de familie. „Au spus: «Ești prea tânără»”, povestește Rockwell, care are acum 40 de ani și a început să caute ajutor medical acum un an. „E ușor să îți fie ignorate simptomele. Doctorii spun: «E doar stres sau altceva»”, spune ea.
Rockwell nu a negat că viața ei era stresantă — lucra cu normă întreagă ca expert criminalist, își creștea fiica și participa la competiții de powerlifting. Dar spune că simțea că ceva era profund în neregulă.
„Aveam literalmente senzația că nu mai știu cine sunt”, spune ea. „Eram de genul: nu mă mai recunosc. Între timp am înțeles că avem aceste niveluri hormonale și că ele îți afectează creierul.”
Rockwell a consultat doi specialiști — un medic de familie și un practician holistic — înainte să găsească online un medic specializat în îngrijirea menopauzei.
După multe ajustări și reglaje împreună cu un specialist, Rockwell urmează acum un tratament hormonal, care spune că a ajutat-o semnificativ. „Mă simt mai bine acum decât de multă vreme”, afirmă ea.
Medicii de familie nu au adesea timpul necesar pentru a evalua în profunzime pacienții în legătură cu perimenopauza, spune dr. Monica Christmas, director medical adjunct al The Menopause Society.
Specialiștii, spune ea, nu doar că au mai multe cunoștințe despre această afecțiune, dar nu sunt nici supuși acelorași constrângeri de timp.
Acceptă incertitudinea acestei perioade
Perimenopauza este adesea văzută ca o problemă cauzată de un deficit de estrogen, dar nu este neapărat așa, spune Christmas. Tranziția către menopauză este marcată de fluctuații hormonale, ceea ce explică de ce experiențele pot fi atât de inconstante și dificile.
„Perimenopauza este cea mai tumultuoasă perioadă pentru multe persoane”, afirmă Christmas.
Odată ce oamenii trec de această etapă și ajung în menopauză, când ovarele nu mai produc deloc estrogen, „mulți se simt de fapt mai bine”, spune ea.
În plus, subliniază că este imposibil să separi complet perimenopauza de procesul general al îmbătrânirii, care poate aduce schimbări fiziologice semnificative. Dacă mai adăugăm presiunile legate de carieră, familie, responsabilități de îngrijire, stres financiar — mijlocul vieții poate deveni un carusel de incertitudine și tensiune.
Christmas avertizează că este nevoie de un anumit grad de acceptare a acestui haos pentru a putea trece prin el. Spune că unele paciente îi mărturisesc: „Faptul că mi-ai spus că aceste schimbări de dispoziție și această ceață mentală sunt reale, că nu-mi imaginez, e suficient pentru mine.”
Altele aleg să urmeze tratamente. „Unele persoane au foarte puține simptome, dacă au vreunul”, spune Christmas, în timp ce altele „le au pe toate, la intensitate maximă. Cei mai mulți dintre noi suntem undeva la mijloc.”
Fă-ți analize pentru alte afecțiuni
Unii clinicieni recomandă o strategie care presupune testarea mai întâi pentru o serie de alte afecțiuni, înainte de a lua în calcul dacă perimenopauza este cauza simptomelor.
„Vârsta de 40 de ani este o perioadă în care multe boli autoimune pot începe să apară”, spune Nanette Santoro, ginecolog în Colorado specializată în tratamentul menopauzei. Adesea, spune ea, alte afecțiuni pot avea simptome similare cu cele ale perimenopauzei — multe dintre ele fiind mai ușor de diagnosticat.
„De multe ori fac o evaluare rapidă pentru a mă asigura că nu există semne timpurii de diabet, care apare frecvent în acest grup de vârstă”, spune Santoro. Problemele tiroidiene, afirmă ea, pot apărea și ele în această perioadă, la fel ca artrita reumatoidă, osteoporoza, hipertensiunea și fibromialgia.
Și afecțiunile de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia, merită luate în considerare.
Santoro spune că este adesea mai înclinată să testeze și să trateze aceste afecțiuni decât să măsoare nivelurile hormonale, ceea ce nu este întotdeauna de ajutor. „Dacă testarea nu este sincronizată bine cu ciclul menstrual, rezultatele pot fi înșelătoare”, explică ea, „și chiar și așa, pot fi tot înșelătoare, pentru că valorile hormonale variază de la o lună la alta.”
Înțelege opțiunile de tratament
Terapia hormonală pentru tratarea simptomelor deosebit de supărătoare, cum ar fi bufeurile severe sau schimbările extreme de dispoziție, a fost un subiect controversat în ultimele decenii. Deși mulți specialiști în menopauză spun că aceasta poate fi benefică sau chiar transformatoare pentru unele paciente, subliniază totodată că este nevoie de mai multe cercetări.
„Mi-ar plăcea să pot spune că terapia hormonală reduce riscul cardiovascular sau declinul cognitiv mai târziu în viață”, spune dr. Monica Christmas de la The Menopause Society, „sau că are toate acele proprietăți miraculoase anti-îmbătrânire despre care se vorbește.”
Există unele dovezi care sugerează că terapia hormonală ar putea avea beneficii pe termen lung, spune ea, dar cercetările nu sunt suficient de concludente pentru a o recomanda tuturor femeilor aflate în perimenopauză.
În 2002, studiul Women’s Health Initiative a oprit terapia hormonală la participantele sale din cauza îngrijorărilor legate de riscul crescut de cancer și accident vascular cerebral. Însă, de atunci, oamenii de știință au reevaluat datele, iar noi tipuri de terapii hormonale au devenit disponibile.
Ca urmare, mulți experți spun acum că temerile din trecut privind aceste riscuri au fost exagerate.
Totuși, avertizează dr. Christmas, „riscul e scăzut, dar nu este zero.” Clinicienii atrag atenția că trebuie luate în calcul istoricul familial și alți factori de risc pentru cancer atunci când se ia în considerare terapia hormonală.
De asemenea, terapia hormonală nu funcționează pentru toată lumea. „Am paciente care încearcă hormonii câteva luni și apoi revin spunând: alegem altceva”, spune ginecologul Santoro. Unele paciente se plâng de creștere în greutate, sensibilitate a sânilor sau „tot felul de simptome enervante, ca în sindromul premenstrual.”
Terapia hormonală poate fi deosebit de utilă pentru femeile care intră în perimenopauză devreme. „Pentru mine a fost de un ajutor enorm”, spune Krista Russell-Adams, care a intrat în perimenopauză la 37 de ani și a experimentat anxietate, ceață mentală, mâncărimi persistente ale urechilor și hiperpigmentare a pielii (melasmă).
Dr. Christmas menționează că există și alte opțiuni farmaceutice pe care le prescrie pacientelor pentru a trata simptome specifice. De exemplu, sângerările abundente și frecvente în timpul menstruației — care pot duce la anemie și oboseală — pot fi tratate cu contraceptive orale sau un sterilet (DIU), care poate chiar opri menstruația.
„Eu văd asta ca pe un mod ingenios de a trișa tranziția spre menopauză”, spune ea.
Adoptă obiceiuri sănătoase pentru îmbătrânire
Unele simptome asociate cu perimenopauza pot avea mai degrabă legătură cu procesul de îmbătrânire. Cercetările sugerează că, atât la bărbați cât și la femei, există „salturi” în procesul de îmbătrânire în jurul vârstelor de 45 și 60 de ani. „Multe femei observă o schimbare în metabolism”, spune Santoro. „Nu totul se datorează menopauzei.”
Din cauza acestor schimbări, spune Santoro, este cu atât mai important să ne consolidăm obiceiurile sănătoase, inclusiv alimentația, exercițiile fizice — în special antrenamentele de forță, pentru menținerea masei musculare — și somnul de calitate. „Practic, tot ce ți-a spus mama ta — doar că acum trebuie să faci mai mult din toate”, afirmă Santoro.
Christmas le recomandă pacientelor sale să „fie foarte atente la cum își hrănesc corpul. Pe măsură ce îmbătrânim, nu primim unul nou.”
Persoanele care, în tinerețe, „puteau să nu facă mișcare prea des sau să mănânce orice fără consecințe” ar putea fi nevoite să facă schimbări semnificative pentru a-și menține sănătatea, spune ea.
Aceste tipuri de ajustări comportamentale, spune ea, pot avea un impact profund — „un impact pe care simpla administrare a unei pastile nu îl poate egala.”
Articolul original poate fi citit AICI.
