Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir de invective în plus. Trei posturi de vice-premieri, pentru ce? Ca să poată supraveghea îndestularea cu sinecuri suficiente fiecărui partid din coaliția majoritară. Ăsta este mult promisul guvern al austerității, cel menit să salveze țara? De la lista care cuprindea mai mult de 100 măsuri fiscale pentru reducerea deficitului bugetar – la așa zisele negocieri reprezentanții partidelor au lăsat fără răspuns mai mult de o treime dintre ele – s-a ajuns mult prea repede la ceea ce îi interesa pe politicieni cel mai mult, la liste de persoane. Așadar cine, ce funcții primește și cui le va repartiza. Măsurile? Ce mai contează, oricum toate trebuie renegociate cu Comisia Europeană (CE).
Și așa se ajunge la distragerea atenției opiniei publice de la ceea ce contează cel mai mult, respectiv măsurile propuse. Oricum nu le înțelege mai nimeni, iar pe ăia care le înțeleg și vor să le explice oricum nu îi ascultă nimeni. „Se va scumpi totul”, cam ăsta e singurul lucru pe care îl înțelege imediat oricine. Pe când cu discuțiile asupra persoanelor propuse, oho!, e cu totul altceva. Ăla e fiul fostului general de securitate, ălalalt are o amantă plasată într-un post bine plătit, un altul a furat de a stins și a scăpat cu regulile astea noi cu prescrierea, un altul e susținut furibund de șeful de la județul lui fiindcă au afaceri împreună și tot așa, opinia publică are ce să mestece cu voluptate. Măsurile austerității ies din atenția generală și viitorul guvern poate face cam ce vrea.
Lista măsurilor luate în discuție cuprinde majorarea TVA, taxă de solidaritate, impozit progresiv, taxă pe tranzacțiile bancare, listarea la Bursă a unor pachete minoritare în cazul unor companii de stat, comasarea unor instituții, desființarea unor instituții, interzis la cumularea pensiei cu salariul până la vârsta standard de ieșire la pensie în sistemul public, limită la sporuri cumulate la salariul de bază etc. Au mai fost luate în calcul majorarea impozitului pe dividende, majorarea impozitului pe profit, precum și redimensionarea prin lege a schemelor de personal în administrația locală și centrală.
Nu insist asupra lor, întrucât mă aștept ca mai puțin de jumătate să fie puse în aplicare. De ce? Fiindcă premierul desemnat și președintele se bazează pe o bună relație cu CE și ambii știu foarte bine că au sprijinul Bruxelles-ului pentru depășirea impasului bugetar. Miniștrii de finanțe din țările UE au convenit asupra unui cadru de ajustare fiscală graduală și au prelungit până în 2030 termenul de corectare a deficitului bugetar al României. Până la sfârșitul acestei luni, autoritățile române sunt așteptate să comunice un pachet legislativ concret, care urmează să fie discutat la reuniunea miniștrilor de finanțe din UE din 8 iulie. Mai apoi, în trei luni România trebuie să demonstreze că a luat măsuri eficiente pentru corectarea deficitului și să trimită rapoarte bianuale de progres, până la închiderea definitivă a procedurii.
Vedeți mai sus vreo amenințare din partea CE? Desigur, nu. Și ai noștri știu asta. De aceea au lăsat baltă negocierile pe măsuri, că oricum nu se pot înțelege pe ele, și au revenit la ceea ce le place cel mai mult și îi interesează cu adevărat: care câte posturi ia și cui le repartizează. Asistăm la spălări de cadavre politice, resuscitări de cariere compromise sau deschiderea unor uși pentru oameni evident incapabili și al căror eșec poate fi lesne prevăzut încă înainte de a fi numiți în post. Deși nu ar trebui să fie repetate schemele cu impostori în funcții cheie – pe baza faptului că oricum sunt, pe de o parte, sub ascultare față de cei care i-au numit și, pe altă parte, dependenți de funcționarii anchilozați în sistem – se vede clar că asta se va întâmpla.
