Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult de jumătate din formula guvernamentală așa-zis reformatoare este alcătuită din cei vechi, foști guvernanți dovediți a fi fost incapabili. Noii numiți nu numai că nu sunt convingători, ba chiar în anumite cazuri avem motive rezonabile să credem că se vor face de râs în cel mai scurt timp. În locul specialiștilor plasați în funcțiile cheie și care să urmeze strict planurile anunțate, ne-am ales cu o adunătură pestriță de nume care vor răspunde unor centre de comandă cu totul străine de cabinetul premierului.
Am reintrat în veșnicul ciclu de promisiuni ferme și așteptări fragile. Cabinetul Bolojan a fost primit cu un amestec de ușurare și de îndoieli. Ușurare, pentru că aparent am depășit criza politică. Îndoieli fiindcă, în ciuda atitudinii severe afișată de noul premier, nu avem vreo garanție că va reuși. Toți predecesorii au început la fel și au terminat prost, niciunul nu și-a dus promisiunile la îndeplinire. Bolojan, cu reputația unui cost-killer din multinaționalele americane, își începe mandatul într-un context financiar deprimant. Deficitul bugetar uriaș impune măsuri dure, care nu mai pot fi amânate. Premierul a anunțat un pachet fiscal menit să reducă dezechilibrul structural dintre venituri și cheltuieli. Cresc accizele, se revizuiesc scutirile fiscale, iar TVA-ul se majorează pentru mai multe categorii de produse.
Previzibil, au început protestele. Organizațiile profesionale, uniunile și asociațiile au anunțat deja că se vor opune din toate puterile oricăror schimbări care vor afecta slujbele și veniturile membrilor lor. Ne putem aștepta la un vârf al rezistenței sociale în toamnă, când o mare parte din reducerile anunțate vor fi fost deja intrate în vigoare.
De mulți ani, guvernele au tot amânat să facă ordine în finanțe. Codul fiscal a fost modificat de sute de ori, digitalizare – ioc. Statul ar trebui să arate că face și el sacrificii, nu doar cere. Ni se cer taxe mărite. S-ar putea să le îndurăm dacă vedem mai puțină risipă, mai puțină birocrație și mai mult respect. Degeaba strânge statul bani dacă toți se duc pe sinecuri, pe contracte umflate și pe cheltuieli inutile. Mai ales în zona Moldovei, populația știe prea bine cum este i se ceară mult și să primească puțin. Drumuri proaste, servicii așijderea, sănătate și învățământ subfinanțate și, ca o consecință, depopulare masivă. Se va schimba optica asta? Sunt semne că nu.
Decizia Curții Constituționale, care face declarațiile de avere ale politicienilor mai greu de accesat, este exact genul de mișcare care contrazice ideea de stat cinstit și transparent. Guvernul nu e direct responsabil, dar dacă tace înseamnă că acceptă. Și nici nu are cum să nu accepte, toate aceste manevre politicianiste au fost convenite când a fost negociată formula de guvernare cvadri-partită, în care fiecare și-a impus favoriții și condițiile de participare. De aceea a și ieșit struțo-cămila asta, aparent reformistă, aparent conservatoare, în realitate aproape imposibil să funcționeze. E ca mașinile astea hibride – motorul termic slăbuț, cel electric și bateria prea mici, reparațiile năucitor de scumpe și fiabilitate redusă.
Conform înțelegerii, în 2027, postul de premier trebuie să meargă la PSD. Ce credeți că va fi? Evident, un nou bâlci politic. De aceea, Bolojan trebuie să se miște repede. Dacă vrea să reformeze ceva, trebuie să o facă acum. De la fiecare nou guvern am așteptat cu toții să facă ceva, repede și bine. Ordonanțe necesare, concretizate în fapte concrete, benefice țării și populației. Dacă în următoarele luni vedem că se mișcă lucrurile, că banii publici sunt folosiți cu cap și că cei de la putere dau exemplu personal, poate avem o șansă. Dacă nu, va fi doar un alt capitol dintr-o poveste pe care o cunoaștem prea bine.
