Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la prima vedere tocit, ros, desuet sau pur și simplu anacronic. Și totuși, nu e deloc așa, pentru că în toate pozițiile și abordările acestui subiect fierbinte, realitatea, adevărul, dar și mecanismele, datele concrete și istoria au cam lipsit din prezentări sau analize. Haideți să o luăm cu sfârșitul, de fapt începutul, adică istoria. Mulți români sunt convinși că părintele pensiilor speciale a fost liberalul Valeriu Stoica. O greșeală fundamentală care, voită sau nu, a încețoșat mințile multora, realitatea și adevărul locuind nu pe strada fostului lider liberal, ci pe bulevardul lui Adrian Năstase. Astfel, în anul de grație 2004, în guvernarea PSD se adoptă Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților în care se introduce noțiunea de „pensie de serviciu” pentru judecători și procurori în cuantum de 80% din ultima indemnizație. Așa stând lucrurile, onorații magistrați au avut grijă să-și facă „salariul de pensie” adică ultima indemnizație, garnisită cu prime, sporuri și tot felul de chițibușuri de-ale lor care au dus valoarea pensiei cu mult peste limita normală a unei indemnizații. După această izbândă, pe timpul guvernării lui Tăriceanu (PNL plus PDL, 2005-2008) o altă idee este creionată cu mult sârg, și anume că „statul trebuie să recompenseze serviciile speciale aduse țării”. Începe așadar cavalcada punerii în practică a unei legi care să „răsplătească” funcționarii publici parlamentari, diplomații sau personalul navigant civil. În acest caz, parlamentarii noștri au demonstrat că de la vorbă la faptă nu este o „cale-atât de lungă” ca în cazul promisiunilor electorale și, drept urmare, la câțiva ani, sub sceptrul cetățeanului sârb Ponta, Parlamentul votează pensiile speciale pentru deputați și senatori. Inițiatorii acestei legi au fost cunoscuții Ilie Sârbu și Ecaterina Andronescu, ambii elefanți pesediști secondați nu numai de ai lor colegi, ci și de reprezentanții PNL și ALDE. După debarcarea lui Ponta, între anii 2016 și 2019 banda cu speciali merge ceas și mai sunt adăugate noi categorii: angajații Curții de Conturi, personalul aeronautic civil, grefierii și personalul diplomatic. Și uite-așa, schița desenată pe perioada lui Călin file de…neveste (patru sau mai multe!) se transformă în…produs finit! Încercarea lui Emil Boc, în anul 2010 de a elimina pensiile speciale este trântită în șanțul uliței de către CCR care, în cazul magistraților, se pronunță fără vreun dubiu: neconstituționalitate! Și uite-așa, s-a ajuns ca astăzi, zeci de mii de beneficiari ai pensiilor speciale să primească de la stat bani cu toptanul pentru „servicii speciale aduse țării”! Da, magistrații ăia care nu au fost în stare să recupereze vreun sfanț din marile tunuri financiare postdecembriste, mulțumindu-se doar cu arestarea televizată pentru perioade scurte de timp a hoților și manglitorilor de prim rang, primesc la pensie cu mult peste 20 mii lei lunar. Și ca să vedeți până unde a dus nesimțirea în țărișoara noastră, vă informez că în luna septembrie a anului trecut cea mai mare pensie specială din România era de 69.343 lei. Pe locul doi era o pensie de 68.143, iar…„bronzul” înregistra lunar în cont nu mai puțin de 63.842! Frumos, nu? Este limpede că algoritmul de calcul al acestor pensii este dubios peste poate din moment ce în ultimul an sau ultimele șase luni (perioade care se iau în calcul) viitorului pensionar i se mărește indemnizația la maxim, i se acordă toate gradațiile, salariile de merit, dar și prime sau sporuri babane care îi „încarcă” leafa la o valoare considerabilă. Bun sau nebun, competent sau incompetent, merituos sau nu, „tinerelul” de peste 45 sau 48 de ani care aspiră la statutul de pensionar, dar și-a făcut veacul în magistratură, armată, poliție, servicii, diplomație etc, va începe o nouă viață, bună și îndestulată, pe spinarea nației. Un pion extrem de important în acest carusel al nesimțirii este, fără îndoială, instituția numită Curtea de Conturi, întrucât în această zonă sunt înmagazinate absolut toate datele despre veniturile salariale ale slujbașilor statului. Conștienți de faptul că cine deține informația deține și puterea, liderii respectivei instituții și-au valorificat asul din mânecă și astfel au obținut încadrarea la pensiile speciale a oamenilor lor. Această întorlocare între politicieni, magistrați și reprezentanți ai instituțiilor de forță face aproape imposibilă orice misiune sau deziderat de eliminare a respectivelor privilegii. Cât privește guvernul Bolojan, e clar că nu are mari șanse de reușită în această problemă. Dar măcar să înceapă demersurile și să ne informeze, după fiecare pas făcut, cine și în ce mod a fost contra. Ca să fim și noi, când se va ivi momentul, contra lor!
