Măsurile pe care le propune ministrul Educației, Daniel David, pentru reformarea sistemului românesc de educație au declanșat un val de furie din partea sindicatelor, care acuză că ministrul tocmai poduce ”distrugerea învățământului românesc”.
Asta în ciuda faptului că chiar o bună parte din cadrele didactice – dedicate misiunii din care și-au făcut un sens în viață și care reprezintă nuleul dur de profesionalism care mai ține Școala în picioare – cred invers: că Educația românescă nu prea mai are unde să coboare.
Înainte de-a face câteva observații, o întâmplare apărută în presă săptămânile trecute:
O familie de români stabilită în Anglia a venit în România cu copilul școlar, pentru a face niște analize medicale și pentru a fi văzut de un medic specialist (în Anglia, dacă nu ești o urgență, ajungi la un medic specialist după 2-4-6 luni – ceea ce in România ar fi chestie de breaking news seara pe toate televiziunile, dar asta e o poveste separată). Deși problema de sănătate a copilului era serioasă și nu reușea să ajungă la un medic specialist în Anglia, la întoarcere familia a fost amendată: copilul a lipsit de la școală 4 zile fără a avea aprobarea scrisă a conducerii școlii.
Voi scrie mai jos de ce am început cu acest exemplu. Până atunci, câteva observații lapidare – adevăruri desupra oricărui dubiu din sistemele de educație românesc și european, la care cei care au dus Educația românească la cel mai de jos nivel posibil ar trebui să reflecteze:
1, Ministrul vrea să crească norma didactică săptămânală de la 18 la 20 de ore – sindicatele românești acuză că media europeană este de 19 ore.
Media europeană deci: dar să spunem și că în Anglia norma de predare efectivă (dincolo de celelalte activități specifice profesorului) este de 24 de ore săptămânal la învățământul primar, și de 21 de ore la cel secundar.
Luxembourg are 23-25 de ore și la cel primar si la cel secundar. În Franța sunt 20 de ore. În Suedia și Norvegia media e de 18 ore, dar se adaugă încă 3 ore de evaluări la clasă, care sunt contabilizate separat.
Media statelor OECD – la care ne străduim să aderăm – e de 19-20 de ore săptămânal.
Deci care e problema că România – cu nivelul ei, trece la 20 de ore?
Citiţi articolul integral aici.
