Cum putem deveni mai buni în a discuta despre satisfacția sexuală când organele noastre genitale sunt sinonime cu „lucruri de nevorbit”, se întreabă jurnaliștii de la The Guardian.
În sezonul al cincilea al serialului britanic de comedie „Peep Show”, despre doi colegi de apartament disfuncționali, Mark îi spune lui Jeremy că, pentru prima dată în viața lui, simte că face sexul cum trebuie. Asta datorită instrucțiunilor foarte explicite ale noii sale partenere. „Asta e trișare,” se plânge Jeremy. „Oricine poate să mulțumească o femeie dacă îi spune ce să facă. Nu ai voie să întrebi. Asta e toată ideea”, mai spune Jeremy.
Am petrecut un an încercând să înțeleg de ce femeile heterosexuale sunt, din punct de vedere statistic, ultimele pe lista celor care au parte de sex plăcut – dar acel minut de televiziune cam spune totul.
„Întreabă”
Am întrebat 55 de femei despre cele mai fierbinți momente din viața lor și n-am primit niciodată același răspuns de două ori. Când vine vorba de sex, lucrurile care ne aprind sunt atât de specifice și individuale, încât bănuiesc că dacă aș întreba 1.000 de femei, aș primi 1.000 de răspunsuri diferite.
Când am întrebat femeile ce cred că a făcut partenerul lor pentru a permite acel moment copleșitor, am primit mult mai puțină varietate în răspunsuri. De fapt, am auzit trei răspunsuri din nou și din nou. Primele două – contextul potrivit și chimia potrivită – se întâmplă din întâmplare.
Dar al treilea răspuns este uimitor de simplu – și evident. Nu necesită noroc, nici bani și poate fi învățat. Este: „Pur și simplu a întrebat.”
Fiecare persoană reacționează diferit la atingeri fizice. Fanteziile fiecărei femei sunt diferite. Având în vedere diversitatea infinită a gusturilor, cel mai bun mod de a înțelege persoana cu care ești este să o întrebi ce își dorește.
„Întreabă-ți partenerul” este singurul sfat universal despre sex. Și totuși, puțini bărbați îl învață. În schimb, prin filmele de la Hollywood, pornografia și discuțiile din vestiar, ei învață că ar trebui deja să știe răspunsul (ceea ce e imposibil). Așa cum îi spune Jeremy lui Mark, li se predă ideea că succesul constă în a ghici corect.
Niciodată nu e prea târziu
Maya, care are puțin peste 50 de ani, credea odinioară că viața ei sexuală s-a încheiat. Cu soțul ei, după 30 de ani de căsnicie, chiar așa fusese. Dar după divorț, când a început din nou să se întâlnească cu bărbați, a cunoscut pe cineva care i-a schimbat complet perspectiva.
Alături de el, a trecut de la „o experiență destul de banală a sexului” la „o multitudine de experiențe”. Acest partener era aventuros și bine informat, iar împreună au pornit într-o călătorie „profund fizică”. Prin această relație, Maya a descoperit ce îi place cu adevărat și ce este capabil corpul ei să simtă.
La începutul acestei perioade de redescoperire, se simțea stânjenită de lipsa ei de experiență și de felul în care arăta. „Nu trăisem cu adevărat sex grozav niciodată”, spune ea. „Nu știi ce nu știi”, spune ea.
Dar partenerul ei o întreba constant despre fanteziile ei, dorințele ei și ce îi făcea plăcere. Îi aducea jucării sexuale ca să vadă ce i-ar putea plăcea. Treptat, Maya s-a deschis.
A descoperit că, într-un context potrivit și cu partenerul potrivit, este capabilă să aibă orgasme multiple și să le experimenteze prin diferite tipuri de stimulare. Deși acel partener nu mai face parte din viața ei, Maya încă vibrează de energie sexuală. Este o energie pe care a adus-o și în noile relații. Acum știe ce își dorește și are încrederea de a-i întreba și pe partenerii ei ce își doresc.
„Jocul de trei minute”
La fel ca Maya, unele dintre femeile cu care am vorbit nu au știut cum să răspundă prima dată când cineva le-a întrebat ce își doresc. Altele s-au simțit eliberate sau ușurate. Iar unele femei, odată ce au realizat că întrebarea este „singurul truc”, s-au aprins de furie. Nu pe bărbatul care a întrebat, ci pe toți cei care nu au făcut-o.
Comunicarea pare a fi cheia unei vieți sexuale împlinite – mai ales în relațiile de lungă durată – însă, pentru mulți oameni, sexul e mai ușor de făcut decât de spus. Așadar, cum poți deveni bun la a discuta despre sex, când organele genitale sunt sinonime cu „lucruri de nevorbit”?
Betty Martin, fondatoarea „School of Consent”, sugerează să începi cu un joc. Având în vedere lipsa unei educații sexuale bune și stânjeneala sau vulnerabilitatea pe care o poate aduce discuția despre sex, Martin spune că, fără exersare conștientă, „e uimitor că cineva se mai și simte bine, de fapt”.
Pentru Martin, a învăța să ceri și să răspunzi se bazează pe acțiune, nu pe explicații. De aceea, „Jocul de trei minute” este soluția ei universală.
Jocul se joacă în perechi și constă în două întrebări. În versiunea lui Martin, acestea sunt: „Cum ai vrea să te ating?” și „Cum ai vrea să mă atingi?” Fiecare partener pune și răspunde la întrebări, pe rând, oferind feedback pe parcurs, timp de trei minute fiecare. Scopul este de a transforma ceea ce e implicit în ceva clar, de a exersa alternanța între roluri și de a aduce claritate în privința a cine face ce, pentru cine.
Jucând în felul acesta, îți lărgești repertoriul, înveți să ceri lucruri noi, spune Martin: „Atât de multe femei nu au trăit niciodată experiența de a fi atinse exact așa cum își doresc. Pur și simplu nu știu că e posibil.” Dar în acest joc, „nu se întâmplă nimic în afară de ceea ce ai cerut”.
La început, jocul poate părea stânjenitor, avertizează ea, dar – ca multe lucruri bune în viață – devine mai ușor cu practica.
Scrierea listelor
Am căutat și bărbați pe care femeile i-au nominalizat drept amanți excepționali – așa am ajuns să vorbesc cu Paul.
Și Paul pune întrebări și adoptă o abordare creativă pentru a descoperi dorințele partenerelor sale. Le cere să scrie o listă. Spune că actul de a nota ceva te face să reflectezi cu adevărat, rațional, la ce îți dorești și ce nu. Dacă scrii, de exemplu, că vrei să fii legată, „deja ai imaginea în minte”. Așa că trebuie să te întrebi de două ori înainte să spui: „Chiar scriu asta”.
Scrierea listelor este și ea un joc cu un nume: Da/Nu/Poate. Jocul presupune să notezi fiecare act sau scenariu sexual care îți trece prin minte (sau să folosești una dintre sutele de liste predefinite ușor de găsit online) și să le împarți în trei coloane: Da pentru „Cred că mi-ar plăcea și vreau să încerc”, Poate pentru „Aș fi dispus(ă) să încerc dacă sunt condițiile potrivite” și Nu pentru „Nu vreau niciodată să fac asta și nu vreau nici ca tu să-mi faci asta”. În timp ce tu îți completezi lista, partenerul tău lucrează la a lui. Apoi vă întâlniți, comparați listele și descoperiți toate modurile în care sunteți compatibili.
Pentru Paul, o listă Da/Nu/Poate este „ca o limită” în jurul căreia poți explora.
Fanteziile extrem de comune
Un cercetător în psihologia sexualității, Dr. Justin Lehmiller, a descoperit că persoanele care își împărtășesc fanteziile cu partenerii tind să aibă o viață sexuală mai împlinită – dar și că puțini sunt dispuși să o facă. Când a chestionat peste 4.000 de americani despre viața lor erotică, a aflat că dorințele considerate tabu, precum BDSM sau sexul în grup, sunt de fapt extrem de comune. Peste jumătate dintre participanți au declarat că au astfel de fantezii din când în când, ceea ce înseamnă că multe cupluri ar putea avea un teren comun neexplorat.
Paul spune că în timpul sexului există o presiune, încă de la o vârstă fragedă, de a ști totul despre tine, despre ce-ți place și cum să obții. Pentru el, asta pare o formă de nebunie. „Nu spunem asta despre mâncare, nu spunem asta despre călătorii, nu spunem asta despre prieteni”, spune el. Explorarea sexuală, la fel ca o călătorie sau încercarea unui nou hobby, poate duce la multe descoperiri despre sine. De aceea a învățat să-și întrebe partenerii multe lucruri – „și îmi place să fiu atent la răspunsurile lor”.
Există un motiv pentru care „Jocul de trei minute” și „Da/Nu/Poate” – ambele folosite uneori de terapeuți sexuali – presupun o dezvăluire reciprocă. Sexul reușit în cuplu este un act de co-creație, în care ambii parteneri își pot lua rândul să întrebe, să asculte și să învețe.
Înainte ca Maya să reintre pe piața întâlnirilor, a privit întotdeauna sexul ca pe „ceva destul de organic… doar un fel de lucru fluid” care nu necesita prea multă discuție.
Dar partenerul care i-a schimbat perspectiva asupra sexului planifica din timp și îi cerea feedback. Ea spune că el era curios în legătură cu corpul ei: „Era de genul «Hmm, mă întreb ce o să creadă despre asta. Cum o să se simtă pentru ea?»” Acea atenție a făcut-o să se simtă „complet sexy și dorită”. A învățat să aibă încredere în el, să se relaxeze în situație și să fie „entuziasmată de… ce urmează în meniu”.
Articolul original poate fi citit AICI:
