S-a născut în anul 1724 în Rusia, din părinți creștini. A primit la naștere numele de Timotei. Din cauza morții tatălui său, diaconul Savelie Chirilov, familia pierde susținerea materială. Acesta va fi motivul pentru care Domnica, mama sa, va fi la un pas de a-l da pe Sfântul Tihon spre creștere unui vizitiu.
A absolvit seminarul în anul 1754, într-o vreme în care scolastica era la modă. Va fi profesor de retorică în seminar, din anul 1754 până în 1758, anul când intră în monahism, primind numele de Tihon. Devine arhimandrit și egumen al Mănăstirii Jelticov, episcop-vicar al Novgorodului pentru un an de zile și din 1763 episcop de Voronej și Eletk pentru vreme de patru ani și jumătate.
În această calitate, lupta împotriva ereticilor, păgânismului, dezvolta învățământul din zona în care păstorea și se îngrijește să aibă în eparhia sa preoți competenți.
Decide să se retragă în singurătate în anul 1769, la Mănăstirea Bogoroditk din Zadonsk. Aici, se adâncește în rugăciune și viaţa ascetică, încât de multe ori a fost văzut cu chipul strălucind, în extaz duhovnicesc.
Sfântul Tihon de Zadonsk a trecut la cele veșnice pe 13 august 1783. A fost înmormântat într-o criptă de sub altarul Mânăstirii Bogoroditk. A fost trecut în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, pe 25 mai 1861.
Sfântul Cuvios Dorotei din Gaza
S-a născut în Antiohia, în jurul anului 500, într-o familie de creștini. A făcut numeroase studii, printre care și medicină. Timp de 15 ani a stat într-o mănăstire la sud de Gaza, împreună cu avva Varsanufie și avva Ioan, avându-l ca stareț pe Serid. În această mănăstire a îndeplinit ascultarea de portar, dar având în vedere studiile sale de medicină, i s-a încredințat și infirmeria mănăstirii. Odată cu moartea lui Ioan și a lui Serid, Dorotei s-a retras de aici, construind o mănăstire în apropierea acesteia. Avva Dorotei a ținut mai multe conferințe duhovnicești, care au fost publicate mai târziu sub numele de ,,Învățături”. A trecut la cele veșnice între 560 și 580.
De ce îngăduie Dumnezeu așa palme peste fața dreptului? Răspundem că nu este altă cale de sfințire şi că, înaintea lui Dumnezeu, nici cerul nu este destul de curat; iar sfințire fără smerire nu este. Nouă însă, celor păcătoși şi grei la pricepere, Dumnezeu nu are cum ne aduce aminte de păcatele noastre, știute sau neștiute, ca să ni le cunoaștem şi să ni le mărturisim – de vreme ce nu luăm aminte la predica Bisericii –, decât luând, cu atât mai vârtos, prăjina ocărilor.
Dacă ne-am cunoaște cât suntem de păcătoși, ne-ar fi mult mai ușoară ispășirea vinovățiilor. Dar când nu ne cunoaștem vinovățiile, ne înșelăm după părerea noastră cu „dreptatea” pe care n-o avem şi, necunoscându-ne, nu răbdăm cele ce vin peste noi, cu rânduiala lui Dumnezeu. (Ieromonahul Arsenie Boca)
Preot Olivian SANDU
