Lingviștii estimează că, de-a lungul timpului, limba română a avut vreo două sute de mii de cuvinte (inclusiv cele ieșite din uz), ceea ce plasează limba română undeva la media clasamentului privind numărul de cuvinte. Da, putem spune că avem o limbă bogată, fără a mai fi motivați de triumfalism, dar chiar și așa, e imposibil de găsit în limba română (și nu numai) un cuvânt care, de unul singur, să poată defini gradul de nesimțire și ticăloșie al celor de la cârma sindicatelor. Pur și simplu nu există cuvânt de semnificația căruia să tragi până dincolo de limita suportabilului pentru a descrie șleahta de nenorociți (apropo, șleahtă definea în trecut nobilimea poloneză, dar la români sensul numai pozitiv nu este) care a acaparat lupta sindicală și i-au supus pe membrii pe care au pretenția că-i reprezintă intereselor celor de la putere.
Într-un top al nesimțirii, sindicaliștii de la Educație ar fi ca Everestul înconjurat de niște mușuroaie de furnici. În momentul de față, sistemul de învățământ este cel mai lovit de „reforme” care nu vor duce la nimic bun și e foarte tragic pentru că situația putea fi evitată, dar sindicatele au dormit și încă dorm în continuare. Ministrul David a dat de ceva timp semnale cu privire la ce are de gând să facă; se cam știa ce anume înseamnă „reformă” în viziunea individului, însă liderii de sindicat nu au întreprins niciun fel de demersuri pentru a apăra drepturile celor pe care pretind că îi reprezintă. Dacă în presă au apărut detalii despre „reformă”, cu atât mai mult sindicatele trebuiau să fie la curent cu ce anume se pregătește. Nu doar că au reacționat tardiv, dar reacția e din categoria frecției pe piciorul de lemn. Deloc surprinzător dacă ținem cont că, deși ministerul a redus nouă sute de posturi de directori de școli și pe restul i-a degrevat de i-a umplut de bucurie, nimeni nu a vorbit de trimiterea la școală a celor o sută patruzeci și patru de lideri de sindicat degrevați complet de catedră. Începe să sune a răsplată pentru obediența dovedită și pentru disprețul pe care liderii l-au tot arătat dascălilor? Sau poate că liderii nu sunt trimiși la catedră ca nu cumva să-și aducă aminte pe cine reprezintă.
În 2023 greva profesorilor i-a speriat mai mult pe liderii de sindicat decât pe guvernanți, astfel că a fost încheiată pe repede înainte, fără consultarea dascălilor. S-a încheiat cu promisiuni neonorate, astfel încât existau toate motivele pentru reluarea conflictului de muncă (în 2023 liderii au anunțat că suspendă greva, nu o încheie, ceea ce arată cât de ticăloși sunt). Dascălii puteau face grevă înainte de încheierea anului școlar, când măsurile lui David erau încă în fașă, dar liderii și-au adus aminte cum au scăpat greva din mână în 2023, așa că nu s-au riscat. Puteau să facă grevă săptămâna trecută, când a fost bacul de toamnă, dar au pierdut iar un bun prilej de a forța mâna ministerului. Da, profesorii sunt în concedii și participarea la bac nu se mai plătește, că de, intră în fișa postului, dar cum să supere sindicaliștii pe nenea ministerul? E bac de toamnă, bacul loazelor, mai exact, așa că exista riscul ca absenteismul să fie și mai mare la reluarea după grevă, iar de suferit ar fi suferit universitățile, care au ajuns să se bată pe orice student. Nu contează cât e de prost, să aibă bacul că-l facem noi licențiat.
Prin urmare, s-a dat cu piciorul unui excelent prilej de negociere. În loc de grevă, liderii îi țin pe profesori în soare, la pichetat sediul Guvernului și ministerului de resort. Îi îndeamnă să adune semnături și să se jeluiască la presă, îndeamnă la boicot la începutul anului școlar. Sindicatele dispun de resursele financiare pentru a-și promova doleanțele în public. Îl au pe Hadăr, nelipsit pe la televiziunile de partid, puteau să scoată un ziar on-line sau chiar mai multe. Nu au făcut asta și nu există un fond pentru greve, deși membrii de sindicat plătesc cotizație lunar. Cotizațiile nu sunt adunate pentru a fi folosite în caz de conflict de muncă, ci sifonate prin tot felul de instituții de cercetare în care liderii sunt membri în Consiliile de Administrație, deci și furați, și prostiți. Despre dascăli e vorba…
Cât privește boicotarea, e comparabilă cu săpatul gropii, dar nu pentru altul. Dascălii au și așa o imagine destul de proastă, la creionarea căreia ministrul de resort a contribuit din plin. Dacă nu se prezintă în prima zi la catedră, tot ei vor avea de pierdut, iar liderii de sindicat își vor râde în barbă și-și vor număra arginții trădării.
