Unul dintre principalele motoare ale dezvoltării și emancipării omenirii este, fără doar și poate, informația. Un adevăr cunoscut în detaliu de bogata familie Rothschild, zona de unde a pornit celebra frază: „Cine deține informația posedă întreaga lume”. Încă din antichitate, conducători orientați și vizionari s-au preocupat de acest aspect. Este bineștiută situația Bibliotecii din Alexandria, locul unde se aflau aproape un milion de pergamente cuprinzând informații din toate domeniile și din toate vremurile de până atunci. Până și celebrul „Septuaginta” (prima traducere a Vechiului Testament în limba greacă) s-a numărat printre documentele de o uluitoare importanță care făceau parte din portofoliul bibliotecii. Problema care diferențiază lumea antică sau lumea care a fost mai aproape de contemporaneitate are ca element determinant modul de acces la informații. E limpede că în urmă cu mulți, mulți ani, foarte puțini oameni erau interesați de cea mai umană nevoie umană, aceea de cunoaștere. Din acest motiv, doar învățații vremii erau preocupați de latura cognitivă. Bineînțeles că viteza de – hai să-i spun – accesare a bazelor de date din marile biblioteci era foarte redusă și necesita nu numai timp ci și trudă. Ceea ce se întâmpla în zona informației în urmă cu mult timp se diferențiază total de zilele noastre când cu un singur clic poți accesa date cu nemiluita. Așa stând lucrurile și cunoscându-se cumva fraza din preambulul acestor rânduri, mulți contemporani de-ai noștri s-au văzut deja în tabăra elitelor întrucât, nu-i așa, știu și ei câte-n lună și câte-n stele accesându-l ori pe domnul Google ori pe celălalt, mult mai pregătit și mai spontan, ChatGPT. Problema mare pe care marea majoritate a oamenilor din ziua de azi o ignoră se referă nu la cunoașterea unor date, întâmplări, fenomene, ci la modalitatea de înțelegere și interpretare. Este evident că nu toată lumea are asemenea veleități, adică de interpretare, sinteză și analiză corectă a datelor, întâmplărilor sau fenomenelor. Deștepții le vor înțelege într-un fel, proștii, e clar, în alt fel. Aici apare falia dintre contemporani, falie care se adâncește tot mai mult cu fiecare clipă care ni se ia din existență. Apoi, un alt aspect important caracterizează lumea de azi: nu oamenii merg către informație, ci informația curge în șuvoaie către oameni, ceea ce conduce la o cu totul altă perspectivă în ceea ce privește diferențierea dintre indivizi. Cu alte cuvinte și repetându-mă cumva, nu ai cum să te consideri azi mare deștept dacă deții un vagon de informații. Ești deosebit atunci când informațiile obținute sunt trecute prin filtrul gândirii, când acestea constituie un pod către un țel, un vis au o țintă. Mulți afirmă că azi oamenii sunt, proporțional, mai deștepți decât în alte vremuri. Eroare totală! Procentele de proști și de deștepți sunt niște constante absolute pe pământ. Degeaba știi o groază de lucruri din lumea largă dacă pui botul la afirmațiile absurde ale unor panglicari care prin vorbe mai mult sau mai puțin meșteșugite te conving că Pământul este plat sau că un agresor, oricare ar fi el, acționează în spiritul dreptății și al corectitudinii. Concluzia? „Ești prost!”, vorba celebră a lui Cocoșilă din „Moromeții”. Dacă ar fi să ne uităm mai atent în jur, observăm că avalanșa de informație nu a adus cu sine și o creștere a nivelului de înțelepciune. Dimpotrivă, zgomotul de fond al prostiilor urlate pe toate canalele – de la televiziuni de apartament până la platformele de socializare – acoperă adesea firul subțire și firav al adevărului. Trăim vremuri în care oricine, dotat cu un telefon și un cont, se crede autoritate supremă pe orice subiect. Avem medici după ureche, profesori care abia au terminat opt clase, economiști care n-au văzut în viața lor o balanță contabilă, dar care îți dau lecții de geopolitică, sănătate sau astronomie. Diferența între informație și cunoaștere se vede azi mai mult ca oricând. Informația o ai la un clic distanță, dar cunoașterea presupune discernământ, adică acea calitate tot mai rară de a ști ce să păstrezi și ce să arunci la lada de gunoi. Din păcate, pentru mulți dintre contemporanii noștri, tot gunoiul devine hrană zilnică. Și, cum zicea un clasic în viață, „ești ceea ce mănânci”. Dacă te hrănești doar cu gunoaie, nu ai cum să gândești decât… ca la groapa de gunoi. Pericolul cel mare nu vine doar din partea celor care cred sincer în prostii, ci mai ales din partea celor care le propagă intenționat. Aici e marea dramă a lumii moderne: manipularea maselor nu se mai face cu tancul și cu arma, ci cu postarea virală și cu titlul bombastic. E suficient ca un neica nimeni să arunce o gogomănie pe internet și să se găsească mii de adepți gata să o ia de bună, ba chiar să o apere cu înverșunare. De aceea, dragi cititori, marele pas de la informație la prostie nu ține de volumul de date pe care îl avem la dispoziție, ci de mintea și inima fiecăruia. Informația e ca un cuțit: poți să tai pâinea sau să-ți tai singur craca de sub picioare. Alegerea ne aparține, dar consecințele – vai de noi – cad tot pe capul nostru!
