Astăzi citiți ultima ediție tipărită a Monitorului de Botoșani. Vom continua în mediul online, pe site-ul nostru și pe paginile noastre de pe rețele sociale, la fel ca ziare din toată lumea, de altfel, pentru că după mai bine de 30 de ani de apariții zilnice pe hârtie, tot constatăm că ziarele tipărite devin o raritate.
La prima vedere pare un pas înainte, progres, tehnologii noi, posibilități mai mari de a disemina informație. În fond, le folosim și noi de ani de zile, avem site, o aplicație de știri pentru telefoane mobile, pagini de social media, deci o prezență online puternică. Este poate un progres, însă scrisul nu mai rămâne, cum zice proverbul latin folosit în titlu.
Pe internet totul e mai volatil, textele și imaginile pot fi schimbate, șterse, alterate sau create de boți ori inteligențe artificiale mai performante, cum vedem în ultima vreme. Pentru presă asta s-a tradus la o micșorare a răspunderii ziaristului vizavi de cuvântul scris. E una când semnezi un articol într-un ziar tipărit și cu totul altceva un text publicat pe un site, text care poate fi șters sau modificat oricând. Asta a dus la o relaxare a regulilor, a căutării adevărului și a preciziei faptelor în materialele de presă, ceea ce la Monitorul am încercat să evităm. Și am reușit, în mare parte, odată ce suntem singurul ziar local din România auditat de o firmă independentă (și din altă țară) care a constatat, după un audit de vreo două luni, că respectăm toate regulile jurnalismului și putem face parte din diverse organisme și asociații internaționale de presă care au standarde de admitere legate de etică și profesionalism în mass media.
De ce am ajuns aici? Pentru că un alt efect al internetului și rețelelor sociale a fost că presa a pierdut 90% din banii de publicitate. Iar consecința a fost că mare parte din ziariști s-au așezat la coadă la pupat în fund politicieni pentru bani. Iar noi nu am vrut să facem asta, deși e mai greu, financiar vorbind. Dar știam de la început că nu ne îmbogățim din meseria asta.
După cum ar trebui să știți și dumneavoastră că dacă vedeți un ziarist bogat, e ceva în mare neregulă acolo.
Iar această deformare a presei a dus și la deformarea realității, odată ce au apărut rețelele sociale. Și abia aici e pericolul cel mare. E plin internetul de oameni uimiți că „ei” sau „ceilalți” nu văd ceea ce lor li se pare evident. Păi chiar nu văd, când se uită pe telefoane sau laptopuri văd altceva, servit de un algoritm, după ce au fost profilați psihologic online. Toată gălăgia asta din mediul online de aici vine, nu mai vedem aceeași realitate, ci realități diferite, fiecăruia dintre noi îi este servită o anume versiune de realitate. Scopul îl știm deja, reclame, manipulare, adicție față de o anumită rețea etc.
Iar aici ziariștii au mijloace foarte puțin eficace, în această luptă cu tehnologii ce aparțin unor corporații gigantice cu care se pot face experimente psihosociale pe scară largă.
Rezultatul acestui cumul de factori este un soi de plan care se aplică în mai toate țările de actori interesați sau de-a dreptul malefici, ale cărui etape se pot sumariza cam așa:
- Decredibilizează presa – oamenii nu mai știu apoi care e adevărul, ce să creadă și ce nu
- Apelează la emoții – lansând narative contradictorii, indiferent cât de incredibile, vei polariza societatea, prin frică, furie, disperare pentru că rațiunea va fi lăsată deoparte. Vor fi mai ușor de manipulat, că vor exista doar „noi” și „ei”, iar „ei” merită pedepsiți pentru credințele lor
- Discreditează experții și specialiștii – părerile celor care chiar se pricep, au studiat sunt combătute cu argumente banale (și false) până cad în derizoriu. Le dai oamenilor impresia că se pricep la fel de bine ca experții, deci nu mai e nevoie de specialiști și de studii, prostia e la fel de pricepută
- Aplică mitul salvatorului – profită de calitatea slabă a clasei politice și adu în prim plan la alegeri un om controlabil, pe care îl poți juca pe degete, dar cu un pic de carismă, care e chemat să „facă ordine în țară”. Populația nu va mai face scandal când democrația dispare.
Și gata. Așa se cucerește o țară cu efort minim. De altfel, trăim deja asta în România de ceva ani, am evitat la mustață punctul 4 la ultimele alegeri, cu mare noroc.
Din aceste motive presa rămâne importantă, pentru că atunci când dispare presa de bună credință, dispare și democrația.
De aceea vă invit să rămâneți alături de noi în continuare și în mediul online, cum ați făcut în ultimii 30 de ani. Pentru că, indiferent de eforturile de dezinformare și manipulare din diverse medii, adevărul rămâne unul singur, nu sunt mai multe. Haideți să continuăm să-l descoperim împreună.
