Cuiele poloneze și dronele rusești – Dumitru MONACU, scriitor

Știrea de săptămâna trecută conform căreia o gașcă de drone rusești au violat până în străfunduri spațiul aerian polonez a reprezentat unul dintre cele mai mediatizate subiecte de presă. Pe bună dreptate, vestea aceasta a circulat ca gândul și a produs un noian de atitudini întrucât prin acțiunea lor, rușii s-au pișat efectiv pe protocoale, tratate, reguli de bun simț sau înțelegeri interstatale. Faptul că dronele cu pricina tip „Gerbera” sunt utilizate de regulă de către armata rusă ca ținte false pentru „supraîncărcarea” sistemelor de apărare antiaeriană ale adversarilor și nu posedă  încărcătură utilă nu scuză sub nicio formă inițiativa obraznică a Moscovei care se dedă în ultima vreme la tot felul de provocări și nerozii. Așa cum e normal, această violare a spațiului aerian polonez a fost condamnată în termeni fermi de către opinia publică din România. Din păcate, există și români care nici să-i picuri cu lumânarea nu cred într-o așa parascovenie provocată de ruși considerând fotografiile dronelor doborâte drept niște falsuri grosolane care au ca scop denigrarea fetei mari de pe centură numită Rusia. Cu siguranță, compatrioții noștri care gândesc astfel, știu despre polonezi doar câteva lucruri și anume că înainte de 1989 ne „invadau” țara cu „cărăbușii” lor tip Fiat în drum spre Litoral, scormonind în lanurile de pe marginea drumului după niscaiva cartofi. Ori că vindeau prin parcări multe mărunțișuri pe care românașii noștri nu le vedeau nicidecum în galantarele magazinelor de stat: gume Turbo pentru copii, punguțe cu cafea boabe la sfert de kil, săpunuri, radiouri Monika sau chiar blugi. Atât știau și știu despre polonezi, putiniștii din România. Că aceasta este categoria în care se încadrează unii românași! Iată de ce simt nevoia de a veni cu niște argumente și informații care, odată asimilate ar trebui să schimbe cât de cât imaginea eronată a Poloniei imprimată pe creierele netede ale unora. Acțiunea aceasta deșănțată a rușilor nu este absolut deloc întâmplătoare. De ce Polonia și nu România, Moldova, Ungaria, Cehia sau țările baltice? Simplu de tot. Polonia este clar, un vârf de lance printre statele foste sateliți ai Moscovei, reprezintă cumva, pentru poponețul rușilor vârful de cui neîndoit care ițește din taburetul format din țările ce au aparținut în trecut lagărului comunist. Să nu uităm că polonezii nu au fost niciodată nimenea-n drum, de-a lungul secolelor ei având o influență hotărâtoare asupra zonei Europei de est, implicit asupra țărilor române. Aflat între menghina ruso-nemțească, regatul polon a stârnit adeseori poftele celor două state hulpave, momentul culminant survenind în 1939 când super tiranii Hitler și Stalin au invadat Polonia, hăcuind-o ca pe o but de carne, partea de Vest  fiind înfulecată de nemți, iar partea de est de către ruși. În acest context al războiului trebuie musai să reamintesc acelora care au uitat (sau poate nici n-au știut!) că în cel de-al doilea război mondial, RAF-ul (Royal Air Force) englezesc a avut în piloții polonezi refugiați în Anglia, un ajutor uriaș în luptele aeriene împotriva Luftwaffe-ului german. Un alt cui care le-a intrat rușilor în partea dorsală a fost sindicatul liber „Solidaritatea”, organizația care s-a dovedit a fi o dinamită uriașă la temelia sistemului comunist. Papa Ioan Paul a constituit de asemenea un ghimpe extrem de incomod pentru muscali întrucât prin toate acțiunile sale dar mai ales prin apartenența sa la bravul popor polonez a semănat speranță și încredere în sufletele oamenilor de după cortina de fier. A enumera virtuțile, calitățile, realizările polonezilor fără a preciza faptul că dintre toate țările foste comuniste această națiune a înregistrat cele mai notabile performanțe economice comparativ cu tot lagărul estic, ar fi aproape o blasfemie pentru că da, Polonia a excelat din acest punct de vedere, în ultimii treizeci de ani. Iar faptul că actualul președinte al țării, un suveranist convins s-a detașat total de politicile și planurile expansioniste ale Moscovei reprezintă fără îndoială, încă un cui greu de suportat de către buca rusească. Spre deosebire de suveranistul nostru George Simion care stă mereu cu ciocanul în mână (secera o fi la nevastă-sa!) atent până peste poate să îndoaie cuiele care s-ar putea să pătrundă în poponețul rusului, Karol Nawrocki a fost clar și fără echivoc: „De secole, imperialismul rus reprezintă o amenințare mortală la adresa libertății noastre(…) Nu ne vom preda niciodată imperialismului rus și de aceea suntem alături de Ucraina în apărarea libertății sale”. Un punct de vedere corect, o abordare sănătoasă a unei situații grave. Din aceste considerente prezentate, consider că Polonia ar trebui să constituie pentru România un exemplu bun de urmat. Și economic, și politic și strategic. Având în vedere toate circumstanțele, inclusiv „stagiul comunist” comun, această țară ar putea constitui un model și pentru celelalte țări foste sateliți ai Moscovei. Iată de ce rușii n-au trimis dronele în alte părți…