Sfântul Teodosie de la Brazi s-a născut în prima jumătate a sec. al XVII-lea, în ținutul Vrancei. A intrat de tânăr în monahism. Datorita culturii sale este numit secretar la cancelaria mânăstirii Bogdana. Mai târziu, în calitate de egumen, se ocupa de reconstruirea acestui așezământ. în anul 1670 a fost hirotonit episcop de Rădăuți, iar în 1671, episcop de Roman.
Din cauza plecării Sfântului Dosoftei în Polonia, scaunul de Mitropolit al Moldovei devine vacant. Moldova era condusa la acea vreme de domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino, o persoana fidela otomanilor. La cererea acestui domnitor, episcopii din Moldova li vor alege ca mitropolit pe Teodosie. Păstorirea sa în calitate de mitropolit nu va dura decât un an, din cauza faptului ca i-a cerut domnitorului sa pună capăt asupririi otomane.
La revenirea Mitropolitului Dosoftei, ierarhul Teodosie pleacă la Focșani. Aici s-a ocupat cu reconstruirea Mânăstirii Brazi. La cererea sa este adus egumenul Zaharia, din Muntele Athos, o persoana instruita în tainele monahismului.
In anul 1688, pe când se afla la Focșani, ierarhul a fost răpit de prietenii domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino și dus în Tara Românească. Aici a fost chinuit timp de zece săptămâni.
In toamna anului 1694, tătarii au năvălit și la schitul Brazi. Aceștia i-au cerut sa le predea avutul și obiectele de preț. Pentru ca Sfântul Teodosie a refuzat, aceștia i-au tăiat capul.
Nu trebuie să fim stresați. Nu trebuie să ne simțim presați de nimic în viață! Să avem conștiința noastră liniștită. Să dăm mărturie împreună cu ea: „Am făcut ce mi-a stat în putință.”
Acolo unde vezi neliniște, acolo unde vezi tulburare, unde vezi că îți ieși din minți, că te mânii deoarece lucrurile nu au mers cum ai fi vrut, cum ți le-ai programat, și se năruiește viața ta duhovnicească, acolo vei pricepe că ceea ce se petrece nu e de bine. Lucrurile ți-au scăpat de sub control, nu L-ai lăsat pe Dumnezeu să meargă înaintea ta. Lasă-L pe Dumnezeu să meargă înaintea ta și liniștește-te!
După cum a spus Hristos: „Să nu vă îngrijiți ce veți grăi, ce veți răspunde. Eu voi pune cuvânt în gura voastră.” Eu vă voi da duh, și putere, și înțelepciune în ce veți spune.
Fiecare dintre noi se încrede în puterea, în străduința și în prezența sa. Nu reducem la zero strădania omenească, însă, dacă nu conlucrează Dumnezeu, nu dobândim rezultatele așteptate. Dumnezeu este Cel Care săvârșește lucrarea, omul își dă doar silința sa. Și este greșit să lucrăm și să așteptăm rezultate de pe urma noastră – oricât de omenesc, foarte firesc și foarte logic ar părea lucrul acesta.
În Biserică, însă, această gândire este greșită. Pentru că, întâi de toate, rezultatele nu vin atunci când vrem noi. Și, în al doilea rând, nici cum am fi vrut noi. Și, de multe ori, nici la momentul dorit de noi. Ceea ce ține de noi este să lucrăm. Să facem lucrul Domnului.
Momentul împlinirii lui – al culegerii roadelor -, sau cum se va împlini lucrul acesta, sau unde se va face, nu depinde de noi. Căci Dumnezeu nu vrea să se strecoare în noi un duh de nerăbdare, care se bazează pe puțina noastră credință. Însă Dumnezeu voiește să avem încredere în El și să cunoaștem că lucrările care se fac, se săvârșesc prin puterea lui Dumnezeu.
IPS Athanasie de Limassol
