De ce AUR, de ce nu AUR…– Dumitru MONACU, scriitor

Acum, când AUR-ul a ajuns, conform ultimului sondaj de opinie, la 40 la sută, românii care fac parte din celelalte 60 de procente ori se minunează ori caută vinovați. Bineînțeles că  foarte mulți dintre aceștia fac ce știu românii mai bine, adică să dea vina pe cineva atunci când se ajunge într-o fundătură. Și cum niciodată românașul nostru nici nu caută soluții concrete de ieșire din impas și nici nu nimerește corect vinovatul sau vinovații, totul rămâne în coadă de pește. Din punctul de vedere al marii majorități, partidele aflate la guvernare sunt vinovate de tot ce se întâmplă rău în țară. Total eronat întrucât din amalgamul acesta eu aș elimina fără nicio șovăială PSD-ul. Nu, PSD nu este vinovat cu absolut nimic din tot ce i se pune în cârcă. Vă minunați, nu-i așa? Ei bine, o să vin cu argumente solide ca să vă elimin toate incertitudinile. S-o luăm sistematic, așadar. Cine este PSD? Este fostul FSN, partid încropit în 1990 din toți comuniștii și securiștii avizi de putere. S-ar putea spune, așadar, fără a greși, că PSD este continuatorul reformat al vechiului și blamatului PCR. Buuun! Care era scopul FSN-ului? Unul singur: acela de a rămâne la butoane! Cum peste tot în Europa (mă refer la țările foste comuniste) puterea intra pe mâinile opozanților regimului comunist, ai noștri „fesenei” au acționat „specific”, invitându-i alături pe reprezentanți ai partidelor opoziție pe care i-a momit cu fel de fel de avuții (că vistieria țării era plină!) și demnități. Instauraseră chiar regula „rotativei” dar puțin altfel: un mandat noi, unul voi! Ca un corolar al acestei reguli, șefii instituțiilor urmau să devină adjuncți pentru patru ani după care făceau rocada cu titularul. Dacă nu mă credeți, cercetați în arhivele oricărei instituții din Botoșani și veți vedea că în marea lor majoritate, șefii de instituții din 1992 au devenit adjuncți în 1996 după care, cu excepția celor care au fluierat în biserică, au redevenit pe funcții în 2000. Prin această stratagemă, vechii comuniști adică noii social democrați și-au asigurat locurile la butoane râzându-le efectiv în nas celor care, cu proclamația de la Timișoara le doreau mătrășirea de pe scena politică. Cum scopul scuză întotdeauna mijloacele, „feseneii” s-au făcut frate cu…opoziția și astfel și-au asigurat pentru cel puțin două decenii, supraviețuirea în high life-ul politic dâmbovițean. Așadar, ei nu au făcut decât ceea ce știau mai bine: să prostească lumea, prin lume înțelegând aici, șefii și șefuleții partidelor de opoziție. Și apoi, ce nu face omul pentru a supraviețui? Deci e firească și de înțeles atitudinea lor. Că nu e morală, asta e altă mâncare de pește. Și dacă am vorbit de moralitate, atunci liderii partidelor de opoziție s-au dovedit a fi în acei ani 90, cei mai imorali dintre imorali întrucât au acceptat demnități, terenuri la Alfa Land, Cătămărăști și Curtești, privatizări dubioase și alte asemenea privilegii la care, de altfel, visau cu ochii deschiși încă din 22 decembrie 1989. Coloanele vertebrale ale liderilor vremii s-au încovoiat atunci, la ofertele „feseneilor”, mai ceva ca prăjinile atleților. Că dacă cei din opoziție ar fi fost corecți și integri nu s-ar fi băgat în troacă cu ei și urmarea era logică: în maxim o legislatură, se alegea praful și de Iliescu și de ai lui. Că se putea și altfel, avem exemplul unui mare disident botoșănean, profesorul Petrea Curcă. La ce imaginea avea omul acesta atunci în 1990, comuniștii ar fi dat orice să-l țină alături. Dar nu, profesorul nu a vrut nici pământuri, nici fabrici, nici demnități. Iată de ce eu consider că celelalte partide (PNȚCD, PNL, PSD-Cunescu, PD, UDMR etc) sunt vinovate și nicidecum PSD care este tatăl „fiilor salvatori”, adică „feseneii” anilor 90. Revenind la AUR, trebuie să subliniez și aici câteva aspecte, mai ales că e susținut de un așa număr așa de mare de români. Sunt de acord cu ei referitor la nevoia de schimbare, de asanare a mediului politic dar nu sunt de acord cu următoarele: 1. Nu sunt de acord cu poziția evident prorusă a liderului G. Simion. 2. Prin „întorlocarea” cu POT și SOS, nu se va ajunge decât la altă Mărie cu aceeași pălărie, oportuniștii colcăind prin aceste grupări. 3. Referitor la parlamentarii AUR botoșăneni, unul dintre ei este un migrator cu diplomă (a încercat ușile cam pe la toate partidele până a ajunge în Parlament), celălalt neavând decât o diplomă de facultate privată și nimic altceva notabil în al său CV. Poate doar ceva muniție! 3. Cooptarea în rândurile lor a unor migratori puși pe căpătuială, ejectați de către alte partide. 4. Lipsa de strategie, lipsa de specialiști, de coerență politică, economică, populismul deșănțat. 5. Comisarii poporului nu trebuie reînviați la fel cum anumite practici și politici made în URSS nu sunt dorite de majoritatea românilor.