Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în anul 1650. A fost de neam georgian (ivirean) sau caucazian. După ieșirea din robia turca, a învățat caligrafia, pictura, sculptura și limbile greaca, araba, turca.
Este adus în Tara Românească în jurul anului 1690 de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Ajunge conducătorul tipografiei de la București în 1691. în anul 1696 este numit egumen al Mânăstirii Snagov. Aici va întemeia o noua tipografie. în anul 1705, este ales episcop al Râmnicului, iar în 1708 devine mitropolit al Tarii Romanești.
A tipărit 30 de cârti în limba greaca, 22 în romana, una în slavona, 6 slava-romane, 2 Greco – arabe, una greco-romana și una greco-slava-romana, în total 63 de cârti. Ele au fost tipărite la București, Snagov, Râmnic și Târgoviște.
Didahiile (28 de predici rostite în cursul arhipăstorii sale la diferite sărbători) l-au făcut sa fie considerat cărturarul care a vorbit cea mai frumoasa limba romana dintre cărturarii epocii sale.
Acuzat ca ar fi avut legături cu austriecii și ca ar fi uneltit împotriva lui Nicolae Mavrocordat și a turcilor, a fost arestat. Patriarhul ecumenic l-a caterisit și a fost condamnat la exil în Muntele Sinai. Turcii care li duceau spre locul exilului l-au ucis pe drum, iar trupul sau a fost aruncat în râul Tangai, lângă Adrianopol.
Propunerea canonizării mitropolitului Antim Ivireanul a fost făcută în ședințele Sfântului Sinod din 23-25 mai 1916.
Sentința de caterisire a fost ridicata în vremea patriarhului ecumenic Atenagora, pe 8 martie 1966.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut în rândul sfinților pe 21 iunie 1992.
Cel ce înșeală
Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un țăran și i-a spus:
– Uite, omuleț, fiindcă știu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Iți dau de muncă și te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?
– Sigur, boierul, a răspuns omul bucuros, ce trebuie să fac?
– Să-mi construiești o casă, la marginea pădurii.
Țăranul a plecat bucuros și, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce și-a spus? “E, și așa nu mă vede, ce-ar fi să-l înșel?!”
Și, în loc să facă totul așa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine și proaste și să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar țăranul știa că n-făcuse bine și că, destul de repede, ea se va strica.
Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:
– Fiindcă știu că tu și familia ta locuiți într-o cocioabă mică, îți fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construiești și ti-am spus acum, la sfârșit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.
Acum și-a dat seama omul de greșeala sa. A vrut să-l înșele pe altul darde fapt s-a înșelat pe sine.
După cum ne purtăm noi cu aproapele, așa se va purta și Dumnezeu cu noi.”
