Criza de medicamente din România nu este doar o realitate resimțită zilnic de pacienți, ci și un fenomen confirmat prin cifre. Potrivit unui studiu prezentat de Colegiile Farmaciștilor din Cluj, Călărași și Maramureș, 98% dintre farmaciști au fost nevoiți, în ultimul an, să refuze eliberarea unui medicament compensat din lipsă de stoc.
Potrivit HotNews, datele, analizate în cadrul unui eveniment desfășurat la Palatul Parlamentului cu participarea Ministerului Sănătății, CNAS și a mai multor parlamentari, arată că peste 80% dintre farmaciști se confruntă zilnic sau săptămânal cu situații în care pacienții pleacă fără tratamentul necesar. Pentru bolnavii cronici, vârstnici sau pacienții din mediul rural, consecințele sunt dramatice: drumuri suplimentare la medic, întreruperea tratamentului și agravarea bolii.
„Este foarte dificil pentru un farmacist să fie pus în astfel de situații. Medicamentul este instrumentul nostru principal, iar fără el simțim că nu putem să ne îndeplinim rolul”, a declarat Anca Simina Timiș, președinta Colegiului Farmaciștilor Maramureș.
Polarizare pe piața farmaceutică
Studiul atrage atenția și asupra unei alte realități îngrijorătoare: aproape jumătate din veniturile totale ale domeniului farmaceutic sunt concentrate în mâinile a doar cinci companii. Dacă în 2014 acestea reprezentau 24% din piață, în 2024 ponderea lor a ajuns la 45%. Această polarizare accentuează inegalitățile și pune presiune suplimentară asupra farmaciilor independente.
„De multe ori se spune că România are prea multe farmacii, dar distribuția lor este profund dezechilibrată. În timp ce în marile orașe există trei sau patru farmacii una lângă alta, comune întregi nu dispun de nicio unitate farmaceutică. Asta înseamnă discriminare și pentru pacienții din urban, și pentru cei din rural”, a subliniat Doru Postelnicu, președintele Colegiului Farmaciștilor Călărași.
Inechități și soluții
Studiul realizat de Universitatea „Babeș-Bolyai” evidențiază inegalitățile majore de acces între mediul urban și cel rural, dar și dificultățile farmaciștilor independenți de a supraviețui într-o piață dominată de mari lanțuri. Documentul propune politici publice care să echilibreze distribuția farmaciilor, să susțină micii operatori și să reglementeze mai strict aprovizionarea cu medicamente.
„Avem nevoie de soluții radicale, nu doar de declarații. Pacienții nu pot fi plimbați prin toată țara după un medicament vital. E nevoie de negocieri ferme, de o distribuție corectă și de o regândire a rolului farmaciei comunitare ca prim punct de contact cu pacientul”, a afirmat Elena Dinte, președinta Colegiului Farmaciștilor din Cluj.
În lipsa unor măsuri urgente, avertizează autorii studiului, România riscă să adâncească inechitățile din sistemul de sănătate, cu costuri umane și sociale greu de suportat.
Harta scoate în evidență caracterul insular al serviciilor farmaceutice: cele mai multe comune din România nu dispun de nicio farmacie, iar unitățile existente se concentrează în municipii și în câteva centre periurbane sau turistice. Această tendință reflectă o inegalitate structurală, prin care marile orașe devin suprasaturate de unități farmaceutice, în timp ce mediul rural se confruntă cu deșertificare farmaceutică, care afectează echitatea socială și dreptul la sănătate.
Graficul prezintă analiza accesului populației la serviciile farmaceutice, evidențiind disparități regionale majore, cu un accent pe zonele rurale și periferice. Astfel, putem identifica județe precum Caraș-Severin, Bacău sau Teleorman caracterizate prin acces limitat al populației la serviciile farmaceutice. Partea stângă a graficului ilustrează accesul populației la serviciile farmaceutice, iar în partea dreapta accesul populației la servicii de medicină primară (medicină de familie). Codul de culori reflectă gradul de deșertificare farmaceutică, culoarea verde indică un nivel minim de deșertificare, iar roșu indică trei indicatori de deșertificare. Cu alte cuvinte, cu cât predomină portocaliu sau roșu, cu atât problema deșertificării este mai severă.
Soluții și cine ar trebui să le implementeze
Soluțiile și măsurile de corectare a inechităților din sistem țin de competența Ministerului Sănătății. „La propunerile farmaciștilor, reprezentanții lor la nivel național vor transmite propuneri concrete de rezolvare a problemelor existente către Ministerul Sănătății. Suntem convinși că Ministerul va ține cont de ele și va elabora modificările legislative necesare. Este absolut necesar ca domeniul farmaceutic din România să ajungă la nivelul celor din țările UE”, a precizat pentru PressHub Elena Dinte, președinta Colegiului Farmaciștilor din Cluj, una dintre filialele care au inițiat studiul realizat de specialiștii de la Universitatea Babeș-Bolyai.
Acest studiu reflectă o realitate care poate reprezenta un punct de plecare în rezolvarea problemelor, a inechităților și dificultăților cu care se confruntă sistemul.
Printre soluțiile propuse în acest studiu pentru problemele pieței farmaceutice din România se numără măsuri de prioritizare teritorială, care ar permite direcționarea stocurilor către unități administrativ-teritoriale aflate în prag de „deșert farmaceutic”.
Acest mecanism ar putea include rotația pe denumiri comune internaționale esențiale și clauze de continuitate la întreruperi, alături de un registru sau hub de transparență.
O altă soluție vizează crearea unor obligații de stoc minim sau rotație pentru o listă restrânsă de medicamente critice, ceea ce ar reduce riscul de discontinuitate în tratamente. În completare, se sugerează separarea parțială a remunerației serviciilor farmaceutice de marja comercială pe produs, pentru a evita descurajarea aprovizionării cu medicamente cu preț unitar ridicat, dar esențiale.
Pentru a diminua impactul întârzierilor la decontări, se recomandă măsuri precum scurtarea termenelor de plată, introducerea unui calendar predictibil sau crearea unor facilități de finanțare dedicate operatorilor mici, care sunt disproporționat afectați de lipsa lichidităților.
În ceea ce privește exportul paralel, se propune instituirea unor clauze care să asigure continuitatea aprovizionării interne înainte de a permite redirecționarea medicamentelor către alte piețe. Astfel, ar fi protejat accesul pacienților români la medicamente esențiale.
Totodată, pentru a combate dezechilibrele teritoriale, politicile publice ar trebui să susțină farmaciile independente și să stimuleze deschiderea sau menținerea farmaciilor în zonele rurale. În același timp, este importantă diversificarea surselor de aprovizionare și digitalizarea proceselor, inclusiv prin instrumente de monitorizare a stocurilor disponibile.
Chiar și aceste soluții identificate de studiul UBB, dacă ar fi implementate coerent, ar putea contribui la echilibrarea pieței, la creșterea sustenabilității farmaciilor și la îmbunătățirea accesului echitabil la medicamente pentru populația din România.
