Microplasticele curg din robinetele noastre și se desprind din vasele de gătit. Ele ajung în gălbenușurile de ou și pătrund adânc în carne și legume. Însă, dacă luăm anumite măsuri, putem consuma mai puține dintre ele, spun jurnaliștii de la BBC.
Nu le poți vedea, dar sunt acolo, sute de particule minuscule de plastic ascunse în friptura ta. Pe măsură ce se gătește într-o tigaie încinsă, acești musafiri nedoriți se lichefiază, infiltrându-se în carne înainte de a se solidifica din nou când se răcește pe farfurie. Și nu se găsesc doar în friptură. Fără să-ți dai seama, le consumi tot timpul.
Acești intruși din mâncarea noastră sunt microplastice și nanoplastice, particule mai mici de 5 mm sau cu dimensiuni între 1 și 1.000 de nanometri. Dar cum ajung în alimente? Și, într-o lume impregnată de bucăți de plastic, ce putem face pentru a reduce expunerea prin alimentație?
Dacă privești mai atent în bucătăria ta, vei începe să recunoști locurile prin care microplasticele pătrund în mesele noastre: se desprind din spatula cu care gătești micul dejun, se scurg din sticla de plastic pe care o pui în ghiozdanul copilului și plutesc în ceașca de ceai de pe birou. Ele se regăsesc, de asemenea, adânc în alimentele pe care le consumăm, de la hamburgeri la miere.
Odată ce începi să le cauți, punctele de expunere la microplastice pot părea rapid copleșitoare. Dar, ceea ce contează, este că putem face schimbări pentru a reduce cantitatea de microplastice la care suntem expuși în bucătăriile noastre.
„În casă există multe lucruri simple, la îndemână, pe care le poți rezolva cu ușurință”, spune Sheela Sathyanarayana, profesoară de pediatrie și profesoară asociată de științe ale sănătății mediului și muncii la Universitatea din Washington și la Seattle Children’s Research Institute. „Am senzația că acest lucru le oferă oamenilor un sentiment de control asupra propriilor vieți, iar noi chiar avem ceva mai mult control decât am putea crede.”
Alimentație
Microplasticele se găsesc în fructe și legume, miere, pâine, lactate, pește și carne – de la hamburgeri la pui. Ele se află în interiorul gălbenușurilor de ou (și în albușuri).
Un studiu realizat în 109 țări a descoperit că, în 2018, cantitatea de astfel de plastice consumată de oameni era de peste șase ori mai mare decât în 1990. Microplasticele pot ajunge în alimente atunci când plantele le absorb prin rădăcini sau când animalele le înghit prin hrană.
„Dacă faci agricultură pe un teren care a fost anterior industrial și solul este contaminat, există posibilitatea ca plantele să acumuleze contaminanții din sol”, spune Sathyanarayana. Odată ce culturile sunt recoltate, există mult mai multe oportunități de contaminare în timpul procesării. „Fabricile folosesc cantități uriașe de plastic pentru a fi eficiente și pentru a obține un randament ridicat al produselor lor.”
Pentru unele alimente, este posibil să reduci cantitatea de microplastice înainte de consum. Un studiu realizat în Australia a constatat că oamenii consumau, în medie, 3–4 mg de plastic per porție de orez gătit acasă și până la 13 mg per porție de orez pre-gătit. Microplasticele erau la fel de prezente în orezul ambalat în hârtie ca și în cel ambalat în plastic. Totuși, cercetătorii au descoperit că spălarea orezului reduce cantitatea de microplastice servite cu 20–40%. Spălarea cărnii și a peștelui poate, de asemenea, să reducă microplasticele – dar nu să le elimine complet.
Pentru alte alimente, spălarea este imposibilă. Sarea conține adesea microplastice din cauza contaminării în punctele de extracție și procesare. Un studiu din 2018 a constatat că 36 din cele 39 de mărci de sare analizate conțineau microplastice. Sarea de mare avea cele mai ridicate niveluri de microplastice, cel mai probabil din cauza poluării intense cu microplastice din lacurile, rezervoarele, râurile și oceanele lumii.
Atât Sathyanarayana, cât și Annelise Adrian, ofițer principal de programe în echipa pentru plastic și știința materialelor din cadrul World Wildlife Fund, susțin trecerea la alimente proaspete, integrale sau, cel puțin, evitarea pe cât posibil a alimentelor ultra-procesate. „Cu cât un aliment este mai ultra-procesat, cu atât este mai probabil să aibă o contaminare ridicată cu plastic, pentru că există atât de multe puncte de contact într-o fabrică unde acel aliment este produs”, spune Sathyanarayana.
Reducerea cantității de plastic din lanțul alimentar va necesita mai mult decât schimbări în bucătăriile noastre individuale. La nivel global, dacă cantitatea de resturi de plastic care poluează mediul ar fi redusă cu 90%, acest lucru ar putea înjumătăți cantitatea de plastic consumată de oameni în țările cele mai afectate.
„Plasticul este un material ieftin și excelent”, spune Vilde Snekkevik, biolog marin și cercetător în domeniul microplasticelor la Institutul Norvegian de Cercetare a Apei. „Problema este pur și simplu că îl folosim excesiv. Este peste tot.”
Apa
Fie că provine de la robinet sau dintr-o sticlă, apa reprezintă un alt punct important de expunere la microplastice. Un studiu a descoperit că simplul gest de a desface un capac de plastic al sticlei crește dramatic cantitatea de microplastice găsite în apa respectivă. La fiecare rotire, se generau 553 de particule de microplastic pe litru de apă.
„Apar studii care arată că există mult mai multe micro- și nanoplastice în apa îmbuteliată decât se credea anterior”, spune Adrian.
Microplasticele se găsesc frecvent și în apa de la robinet. Dar, dacă există opțiunea, consumul de apă de la robinet poate fi o modalitate mai bună de a reduce expunerea la microplastice, acolo unde sursele sunt sigure. Adrian spune că investiția într-un filtru de calitate face o diferență vizibilă. Chiar și un filtru simplu de carbon, cum este cel dintr-un ulcior de filtrare a apei, poate elimina până la 90% din microplastice.
Ambalaje și recipiente
Apoi, există plasticul în care este ambalată o mare parte din mâncarea noastră.
„Alimentele depozitate în plastic inevitabil vor conține microplastice”, spune Adrian. „Asta poate include și conservele de aluminiu căptușite cu plastic, cum ar fi o cutie de fasole.”
Simpla deschidere a unui ambalaj de plastic eliberează un val de microplastice. Indiferent dacă folosești foarfeca, rupi pachetul cu mâinile, îl tai cu un cuțit sau desfaci un capac.
Vârsta unui recipient din plastic poate face, de asemenea, o diferență. Un studiu realizat în Malaezia a analizat bolurile reutilizabile din melamină și a constatat că, după 100 de spălări, eliberarea de microplastice era de un ordin de mărime mai mare decât după prima spălare a bolului.
Ustensile de bucătărie
După ce am scos mâncarea din ambalaj sau recipientul de depozitare, urmează pregătirea.
Punctul de pornire pentru multe feluri de mâncare este tocătorul. Un studiu a analizat tăieturile individuale realizate pe un tocător și a estimat că între 100 și 300 de particule de microplastic sau nanoplastic pot fi generate pe milimetru de tăiere.
Merită menționat însă că acesta a fost un studiu de dimensiuni reduse, iar eliberarea de microplastice a variat în funcție de stilul de tăiere al fiecărei persoane, precum și de tipul de tocător – o eliberare atât de mare de plastic ar lăsa tocătorul deteriorat după doar câțiva ani de utilizare.
„Când începi să te uiți, îți spui: da, bineînțeles, văd [șanțurile] acolo”, spune Snekkevik, care a publicat în 2024 o analiză despre sursele de microplastice din bucătărie. „Deci unde s-a dus plasticul? Trebuie să fi ajuns undeva.”
Uneori, ajunge direct în mâncarea tăiată pe tocător. În Emiratele Arabe Unite, cercetătorii au raportat în 2022 că atât carnea cumpărată de la măcelar, cât și cea din supermarket conținea microplastice provenite din tocătoarele de plastic. Aceste microplastice se topeau atunci când carnea era gătită și se solidificau din nou pe măsură ce mâncarea se răcea. Spălarea cărnii timp de trei minute reducea, dar nu elimina complet microplasticele din interior, au constatat cercetătorii.
Vasele de gătit antiaderente zgâriate pot, de asemenea, să elibereze de la mii până la milioane de particule de microplastic la fiecare utilizare, ceea ce le face o altă sursă ignorată din bucătărie. Chiar și vasele antiaderente noi, folosite cu un tel moale din silicon, eliberează cantități semnificative de microplastice. La fel, bolurile de plastic și blenderele eliberează particule la fiecare utilizare. Amestecarea gheții timp de 30 de secunde, de exemplu, eliberează sute de mii de particule de microplastic.
Siliconul este uneori sugerat ca alternativă mai sigură la ustensilele din plastic, însă Adrian spune că nu există dovezi clare că ar elibera mai puține microplastice. „Deși siliconul este, din punct de vedere tehnic, mai stabil și rezistă la temperaturi mai ridicate decât plasticul de unică folosință, problemele de migrare și microplastice nu sunt complet evitate”, afirmă ea. Cu toate acestea, având în vedere stabilitatea lui, recunoaște că folosește și ea unele obiecte din silicon în propria bucătărie.
Snekkevik remarcă faptul că siliconul se degradează totuși la temperaturi foarte ridicate. „Deci, este cu siguranță o alternativă bună și ar necesita ceva mai mult [decât plasticul] pentru a se fragmenta. Dar nu m-aș simți confortabil să spun: da, folosiți exclusiv silicon”, spune Snekkevik. Alte alternative pentru unele ustensile de bucătărie sunt sticla și oțelul inoxidabil, adaugă ea.
Căldură
Acum că ingredientele sunt pregătite, e timpul să gătim.
În ceea ce privește căldura, cu cât plasticul este mai fierbinte, cu atât tinde să elibereze mai multe microplastice. Utilizarea unor recipiente similare la frigider poate, de asemenea, să elibereze „milioane până la miliarde” de micro- și nanoplastice – dar pe o perioadă mult mai lungă, de șase luni, au constatat cercetătorii.
Turnarea unei băuturi fierbinți într-un pahar de plastic de unică folosință generează, de asemenea, microplastice.
Există o regulă empirică ce seamănă cu faimosul volum de gastronomie Salt, Fat, Acid, Heat scris de chef-ul și autoarea Samin Nosrat. Adrian spune că acești patru factori pot descompune plasticul în microplastice mai repede. Într-un bol de plastic pentru amestecat, apa cu sare eliberează de trei ori mai multe microplastice decât apa fără sare, deoarece cristalele de sare freacă suprafața bolului. În plus, Sathyanarayana a descoperit că alimentele bogate în grăsimi conțin și concentrații mai mari din anumite aditivi proveniți din plastic, care pot fi nocivi pentru sănătate.
Curățenia
După ce masa s-a terminat, urmează spălatul vaselor.
Bureții de bucătărie de unică folosință reprezintă o altă sursă de micro- și nanoplastice. Pentru cei care aveau o suprafață mai dură și una mai moale, cea dură prezenta un risc mai mare de a elibera microplastice. Adăugarea de detergenți și alte produse de curățare pe burete poate face ca acesta să elibereze și mai multe microplastice.
Pentru alte produse de curățenie din plastic, cercetările privind eliberarea de microplastice sunt încă foarte limitate. Dacă lavetele din microfibră eliberează microplastice în timpul curățării era un subiect aproape ignorat de cercetători la momentul în care Snekkevik și colegii ei și-au publicat analiza, în 2024.
Totuși, se știe bine că textilele sintetice elimină cantități mari de microplastice și sunt considerate o sursă principală de poluare cu plastic în oceane.
Ce putem face cu o bucătărie plină de plastic
Snekkevik avertizează împotriva unei reacții impulsive de a arunca toate ustensilele și aparatele de bucătărie din plastic. „Chiar și după ce am scris acest articol, încă mai am anumite obiecte din plastic în bucătăria mea”, spune ea. „Nu o să arunc totul și gata.”
O strategie este să te concentrezi pe obiectele care prezintă semne evidente de deteriorare – cum ar fi cele vizibil zgâriate, tăiate, exfoliate sau topite. Atunci când pare să fi venit oricum timpul să fie schimbate, Snekkevik spune că, de obicei, va alege un înlocuitor fără plastic. „Dar nu aș lua acum toată bucătăria mea să arunc tot ce e din plastic, pentru că nici asta nu este neapărat o cale prietenoasă cu mediul.”
Dincolo de farfurie
Alimentele și băuturile pot fi cea mai directă cale prin care microplasticele ajung în sistemul nostru digestiv, dar efectele lor asupra organismului sunt departe de a fi clare. Cercetările de până acum privind impactul microplasticelor asupra sănătății intestinale sunt neconcludente, iar studiile efectuate pe oameni sunt puține. Unii oameni de știință au sugerat că acestea ar putea perturba microbii care trăiesc în intestin sau că unele dintre particulele mai mici ar putea chiar să pătrundă în fluxul sanguin.
O parte dintre aceste materiale străine s-ar putea pur și simplu bloca în interiorul corpului nostru.
„Plasticele pe bază de combustibili fosili, sub formă de micro- și nanoparticule, au fost detectate practic în fiecare organ al corpului uman care a fost studiat, inclusiv în artere, creier, sânge, placentă și testicule”, spune Anastas.
Este posibil ca mare parte din plasticul din organism să nu provoace probleme de sănătate, spune Sathyanarayana. „Se poate argumenta că particulele se pot fixa într-un loc și să rămână inerte în acea zonă”, afirmă ea.
Adrian adaugă că nu există niciun consens cu privire la cât timp rămâne plasticul în corp sau dacă se acumulează în timp. Așadar, microplasticele pe care le-ai mâncat și băut astăzi nu sunt neapărat destinate să rămână pentru totdeauna în organism. De fapt, cel puțin o parte dintre microplasticele pe care le consumăm regulat au fost observate trecând pur și simplu prin corp și fiind eliminate.
Articolul original poate fi citit AICI.
