Raluca Curelariu, prima femeie învestită ca prefect al judeţului, va bifa în curând prima săptămână ca reprezentant al guvernului în teritoriu, iar adaptarea la noua postură a fost foarte rapidă.
– Reporter: – Doamna Curelariu, sunteţi prima femeie prefect şi primul politician care ajunge în această funcţie fără sprijinul vreunuia dintre marile partide, fie că este social-democrat sau liberal. De unde orientarea spre politica „de dreapta”?
– Raluca Curelariu: – Din educaţia de acasă în primul rând. Eu cred cu tărie că binele ni-l facem noi, suntem responsabili pentru viaţa noastră, pentru a reuşi în viaţă, iar din punctul acesta de vedere sunt de dreapta. La fel, cred că mediul de afaceri poate aduce progres şi dezvoltare. Asta nu înseamnă că neg necesitatea unor măsuri sociale. Sunt categorii sociale care trebuiesc ajutate şi protejate, care se pot integra, dar au nevoie de sprijin în zona asta. Dar cred că mai multă dezvoltare poate aduce partea asta privată, care vine cu nişte resurse, mentale în primul rând, pe care statul nu le poate oferi întotdeauna. Nu putem fi o ţară de asistaţi sociali. Noi trebuie să asigurăm educaţie, sănătate, infrastructură, pentru ca oamenii din jur să-şi poată construi o viaţă corectă aici.
– Cum ar veni, decât să-i dai omului un peşte, mai bine învaţă-l să pescuiască…
– Exact, acesta este un crez al meu în viaţă. Eu nu am aşteptat niciodată să-mi dea nimeni nimic. Am muncit pentru fiecare lucru pe care l-am realizat.
– Aţi fost şi consilier municipal. Ce proiecte aţi promovat pentru botoşăneni din postura de ales local?
– Mi-a plăcut foarte mult perioada de consilier local, am învăţat foarte multe lucruri în Consiliul Local. Iniţial m-am axat pe partea de transparenţă, am creat acel grup unde botoşănenii puteau fi la curent cu tot ce se întâmpla. Răspundeam la solicitări şi la un moment dat şi directorii din instituţie urmăreau acel grup. Prin nişte amendamente la buget am dus acele aparate de mişcare în parcul de la Cornişa, inclusiv pentru persoane cu dizabilităţi locomotorii. Tot la Cornişa şi tot ca urmare a amendamentelor depuse am introdus activitatea de închiriere biciclete. M-am implicat direct la regulamentul pe parcări din oraş. A fost propunerea mea ca doar un loc de parcare să rămână la preţul standard, iar al doilea pe apartament să fie scos la licitaţie. Deci poţi avea două locuri de parcare doar dacă licitezi. Aceasta a fost o propunere a mea în dezbaterea publică şi a ajuns să fie implementată. La fel m-am implicat pentru regulamentul pieţei, cel pentru administrarea cimitirelor. Am introdus în regulament nişte limitări pe zona de donaţii, pentru că se întâmpla ca persoane străine între ele să-şi doneze locuri de veci, care de fapt erau vândute pe nişte sume colosale. Şi am zis că donaţiile se pot face doar între rude, până la gradul IV. Dacă nu mai ai ce face cu el, nu-l donezi, îl dai primăriei să-l administreze. Am oprit o concesiune către o societate inexistentă, dar am avut şi o mulţime de alte interpelări.
– Care este formarea dumneavoastră profesională?
– Sunt economist, sunt absolvent al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor de la „Cuza” din Iaşi, am absolvit în 2009. Momentan fac un masterat în studii europene, lucrez în mediul privat din timpul facultăţii. Prima poziţie de conducere am avut-o la un hotel din Botoşani, Belvedere, director de hotel, după care am plecat la Piatra Neamţ pe o poziţie de account manager, am lucrat şi la Rădăuţi ca manager de operaţiuni, iar în ultimii trei ani am fost manager de proiect în cadrul secretariatului general al partidului (USR, n.r.). Deci am o experienţă profesională vastă la 38 de ani.
– Sunteţi obişnuită aşadar să lucraţi oamenii…
– Da, şi le cer eficienţă. Spre exemplu, am avut o Comisie Locală de Combatere a Bolilor, luni, pe o speţă de rabie în Hilişeu Horia. Măsurile de luat sunt standard. Domnul viceprimar, însoţit de medicul veterinar din zonă, au făcut o oră până la Botoşani, o oră înapoi, ca să discutăm aici o chestiune de un sfert de oră. Plus că în aceeaşi sală erau şi directori de la alte instituţii, care au atribuţii în zona asta. Şi atunci am spus „asta nu e eficienţă”. Pentru că trebuia ca viceprimarul şi veterinarul în acele două ore să fie printre oameni, să le explice beneficiile vaccinării, să explice riscurile, să verifice animalele ca să fie siguri că pericolele nu se extind. Asta înseamnă eficienţă. Drept pentru care am agreat să ne vedem în online pentru astfel de speţe şi fizic doar în situaţii extraordinare.
– Dumneavoastră aţi candidat la primărie, deci pe un post care presupunea să fiţi ales şi vă lăsa libertatea să vă impuneţi un plan. Acum sunteţi numită şi cumva nu faceţi ce vreţi dumneavoastră, ci ceea ce trebuie, politica guvernului. Nu vă simţiţi într-o postură ingrată?
– Absolut deloc! Există o diferenţă între cele două poziţii, mai ales de abordare, dar există în acelaşi timp obiectivul e acelaşi, binele comunităţii. Pentru mine este o oportunitate să fac lucruri pentru cei din jur.
– Credeţi că din această postură puteţi face în aşa fel încât vocea botoşănenilor să se audă mai bine la Bucureşti?
– Cred că era necesar în primul rând ca vocea botoşănenilor să ajungă la Bucureşti şi prin intermediul celuilalt partid din coaliţia de guvernare. Lăsând politica la o parte, eu sunt omul care întreabă de ce nu se poate şi cum trebuie să facem ca să ne atingem obiectivele. Eu voi face tot ce ţine de mine ca toate instituţiile din Botoşani să primească tot sprijinul. Vocea botoşănenilor se aude la nivel central din mai multe direcţii, iar Instituţia Prefectului va face tot ce trebuie să se audă şi din această parte.
– Ce ar trebui să facem noi ca români să ne facem bine?
– Să respirăm. Să nu uităm că indiferent ce preferinţe avem, politice, administrative, suntem împreună în chestia asta. Vecinul meu care a votat cu alt partid decât am votat eu, e tot vecinul meu, este tot român, are aceleaşi probleme şi aceleaşi visuri şi aceleaşi griji ca şi mine.
– Liderii PSD şi PNL nu au fost la învestirea dumneavoastră. Credeţi că au fost mici răutăcisme?
– Oamenii cu asemenea responsabilitate, cum sunt doamna Federovici şi domnul Iftime, nu au cum să aibă timp de răutăcisme. Am luat-o ca atare. Domnul Ifrtime era la Constanţa, Doamna Federovici avea ceva planificat, nu şi-a putut schimba programul, ştiţi că numirea mea a fost intempestivă. Nu s-a pus nicio secundă problema de animozităţi.
– Deci credeţi că veţi colabora!
– Desigur. Toţi vor să rezolve problemele. Poate vedem diferit lucrurile, dar toţi vrem să le rezolvăm!
