Publicul botoșănean a avut parte, duminică seară, de o proiecție-eveniment. La Cinema Unirea, începând cu ora 18:00, a avut loc premiera filmului „Pădurea de molizi”, în prezența regizorului Tudor Giurgiu, care a stat de vorbă cu spectatorii după vizionare. Evenimentul a umplut sala.
Filmul, prezentat în premieră mondială la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF), aduce în prim-plan una dintre cele mai dureroase pagini din istoria României: masacrul de la Fântâna Albă, din aprilie 1941, când sute de români din nordul Bucovinei și Basarabiei au fost împușcați în timp ce încercau să treacă granița spre România.
„Am vrut să vorbesc despre memorie și uitare. Despre felul în care uneori alegem să privim doar jumătate din adevăr”, a spus Tudor Giurgiu, prezentat în fața spectatorilor din Botoșani de directorul Viorel Hrițcu. „Pădurea de molizi” este, potrivit regizorului, un film despre vindecare prin amintire și despre forța tăcerii în fața traumelor colective.
Un film între documentar și ficțiune
Filmul nu este o reconstituire istorică clasică, ci o meditație cinematografică. Giurgiu combină imagini de arhivă, mărturii autentice și secvențe de ficțiune într-o construcție narativă poetică și tensionată.
„Miza filmului este felul în care ne raportăm la adevărul istoric. Felul în care ne raportăm la o istorie care s-a întâmplat acum 80 și ceva de ani, la traumele, unele dintre ele uitate ale acestei comunități. Traume care, eu cred că există, și consecințele lor ajung undeva până în prezent”, a mai spus regizorul.
După ce nordul Bucovinei și Basarabia au fost ocupate de URSS, mulți localnici din zona Cernăuți, în apropierea graniței, au vrut să fugă în România. Dar în prima zi a lui aprilie 1941 au fost împușcați de soldații sovietici și aruncați apoi în gropi comune. Unele surse spun că multe victime au fost îngropate când încă erau în viață. 
Numărul celor uciși în masacrul din apropierea localității Fântâna Albă variază în funcție de sursă. Tudor Giurgiu, în filmul său, merge pe varianta de 2000 de victime, un număr bazat pe estimările și mărturiile supraviețuitorilor. Sovieticii au recunoscut la un moment dat doar 44 de victime, o variantă îmbrățișată ulterior și de istorici ucraineni din zilele noastre.
Filmul se remarcă prin interpretările profunde ale actorilor Mircea Andreescu și Coca Bloos. Cei doi dau viață unor personaje încărcate de remușcare și fragilitate. Ionuț Caras și Silva Helena Schmidt completează distribuția cu prezențe discrete, dar memorabile.
Sala Unirea, plină de emoție
La finalul proiecției, publicul botoșănean a aplaudat îndelung. Toți spectatorii au rămas pentru sesiunea de întrebări și răspunsuri, unde regizorul a vorbit despre procesul dificil al filmării și despre alegerea unei narațiuni introspective, care lasă loc reflecției.
“(Pădurea de molizi – n.r.) e un mix de ficțiune, materiale de arhivă și extras din confesiunea absolut cutremurătoare a lui Gheorghe Holovati, cel pe care l-am găsit la Timișoara la peste 90 de ani, care mi-a povestit cu o memorie incredibilă, el copil fiind, ce i s-a întâmplat în pădurea Varnița. Era cu tatăl lui acolo și nu și-a imaginat că soldații sovietici vor putea trage în plin în mii de oameni câți erau acolo, ba mai mult, apoi să-i îngroape de vii pe unii ce nu erau morți și au fost îngropați în gropi comune”, a povestit Tudor Giurgiu.
O lecție despre memorie și umanitate
„Pădurea de molizi” este unul dintre cele mai mature și profunde filme semnate de Tudor Giurgiu. Este un film greu, dar necesar, care te obligă să privești înapoi, spre răni pe care istoria le-a ascuns sub tăcere.
