Slujbă cu sute de credincioşi la Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” (video)

Sute de botoşăneni participă astăzi la slujba oficiată cu prilejul hramului, la Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Tot astăzi, mii de credincioși din toate colțurile țării, se află la Iași la sărbătoarea Cuvioasei Parascheva.

Zeci de credincioși au format încă de marţi dimineață o coadă care a depășit Cinematograful Unirea de pe Pietonalul Unirii. Majoritatea oamenilor care stăteau la rând aveau buchete de flori pentru a le lăsa la raclă.

Creștinii botoșăneni s-au adunat la slujba de astăzi să se roage pentru sănătate, liniște și pace.

„Am venit pentru un pic de rugăciune, pentru că suntem creștini și trebuie să fim în rând cu lumea. Vin de fiecare dată când se poate, pentru că mai sunt probleme de sănătate. Mă rog pentru copii, pentru liniște, pentru pace și pentru toată lumea ce este în necaz”, a spus o botoșăneancă.

„Am venit să ne închinăm la veșmintele Sfintei Cuvioase Parascheva. Venim în fiecare an, am fost și la Iași, la moaștele Cuvioasei. Ne rugăm pentru sănătate, spor în gospodărie, familie, pentru toate. Dar în primul rând pentru sănătate și iertarea păcatelor”, a transmis o altă creștină venită să se roage la Cuvioasa Parascheva.

Ziua Sfintei Parascheva este o sărbătoare a credinței și a tradiției

Pe 14 octombrie 2025, credincioșii ortodocși o cinstesc pe Cuvioasă Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei și una dintre cele mai iubite sfinte ale tradiției românești. Ziua, marcată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, aduce mii de pelerini la Iași, la racla cu sfintele moaște, pentru rugăciune și speranță.

În întreaga țară, tradițiile și obiceiurile transmise din generație în generație sunt respectate ca semn de credință și dorință de sănătate, pace și binecuvântare.

Ziua Sfintei Parascheva este o sărbătoare a credinței și a tradiției românești, un moment în care oamenii își regăsesc liniștea și speranța în rugăciune. Dincolo de ritualuri și obiceiuri, această zi simbolizează curățenia sufletească, dăruirea și nădejdea. Pentru mulți credincioși, este o clipă de reflecție, de apropiere de Dumnezeu și de împărtășire a binelui cu cei din jur.

Cine a fost Sfânta Parascheva

Născută în Epivat (azi Boiados), în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, capitală a Imperiului Bizantin, Sfânta Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Şi-a însuşit încă din fragedă copilărie modelul vieţuirii întru Hristos, înţelegând sensurile profunde ale iubirii de semeni, ale milosteniei şi faptelor bune.

La vârsta de 10 ani, în timp ce se afla într-o biserică, a auzit la Sfânta Evanghelie cuvintele: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Acela a fost momentul în care a decis definitiv traseul pe care avea să-l urmeze: cel al credinţei în Hristos şi al jertfirii pentru cei nevoiaşi. Astfel, aşa cum consemnează scrierile, toată viaţa şi-a împărţit hainele şi tot ce avea mai de preţ celor sărmani şi lipsiţi de ajutor.

După moartea părinților, a părăsit casa părintească și s-a îndreptat spre locurile sfinte de la Ierusalim A început acest lung pelerinaj trecând mai întâi prin Constantinopol, unde s-a închinat la moaştele sfinţilor din cetate. Aici a cerut binecuvântarea părinţilor duhovniceşti şi şi-a continuat drumul, stând un timp la Calcedon (actualul Kadikoy, în Turcia), mergând apoi în Heracleea Pontului, într-o mănăstire închinată Maicii Domnului.

Cuvioasa Parascheva a ajuns la Ierusalim, hotărând să rămână pentru tot restul vieţii sale în locurile în care au trăit Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli. Însă, la 25 de ani, a părăsit mănăstirea din pustiul Iordanului, îndreptându-se spre casă, după ce într-o noapte, în timp ce se ruga, un înger de lumină i-a spus: „Lasă pustiul şi întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău, iar sufletul tău se va duce în cer, alături de Mirele tău pe care L-ai iubit mai mult decât pe părinţi, pe rude şi toate bunurile din lume”. Aşadar, tânăra Parascheva a plecat înapoi spre casă, unde avea să trăiască smerit, fără să fie recunoscută de cineva.

La 27 de ani, Cuvioasa şi-a încredinţat sufletul în mâinile lui Hristos, pe care-L iubise atât de mult, iar trupul ei a fost îngropat aproape de mare Sfintele sale moaşte au fost descoperite mult mai târziu de un călugăr, după ce Cuvioasa s-a arătat în vis unui anume Gheorghe din Kallicrateia, om cu frica lui Dumnezeu, şi unei femei pe nume Eftimia.

Aşa se face că trupul neputrezit şi înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost mutat în Biserica „Sfinţii Apostoli” din Kallicrateia, unde s-a scris că a stat vreme de 200 de ani. Mulţimi de oameni au venit să se închine sfintelor sale moaşte, după ce s-au dovedit a fi făcătoare de minuni. Din Kallicrateia, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate în 1235 la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat vreme de 160 de ani. De aici, au fost duse la Belgrad, unde au poposit până în 1521, apoi s-au întors la Constantinopol, pentru alţi 120 de ani.

În 1641, moaștele Sfintei Cuvioase au fost trimise spre Moldova, într-o lungă şi definitivă călătorie. (Domnitorul Vasile Lupu a primit sfintele sale moaşte în dar de la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol)

Racla cu moaştele Sfintei a fost adusă cu o corabie pe Marea Neagră până la Galaţi, fiind însoţită, aşa cum consemnează documentele vremii, de trei mitropoliţi greci. De la Galaţi, a fost adusă la Iaşi. În capitala Moldovei, Sfânta a fost întâmpinată cu mare cinste de către Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam şi de către episcopii de Roman şi Huşi.

La 13 iunie 1641, Cuvioasa a fost aşezată în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”, până în anul 1889, când a fost mutată în Catedrala mitropolitană, unde se află şi astăzi.

Tradiții și obiceiuri urmate de credincioși în ziua de Sfânta Parascheva

Cea mai cunoscută tradiție legată de Sfânta Parascheva este pelerinajul de la Iași, unde se află moaștele Cuvioasei, la Catedrala Mitropolitană. Mii de credincioși, din toate colțurile țării, vin anual să se roage și să atingă racla sfintei, considerată făcătoare de minuni. Pelerinajul durează mai multe zile, iar credincioșii aduc flori, lumânări, icoane și ofrande. Procesiunea este un act de credință, iar oamenii sunt de părere că atingerea raclei aduce sănătate, noroc, liniște și ajutor divin în momentele grele.

– Mădălina Mihai