Evoluțiile geopolitice din ultimii ani au determinat mai multe țări europene (Germania, Belgia, Polonia și Regatul Unit) să redeschidă dezbaterea cu privire la oportunitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu.
Potrivit cursdegzverare.ro, în prezent, zece state din UE au serviciul militar obligatoriu, iar alte șase țări (Franța, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg și Țările de Jos) oferă un serviciu voluntar, cu un nivel de participare foarte variat.
„Considerată odată o problemă a trecutului, recrutarea obligatorie a revenit din ce în ce mai mult pe agenda politică europeană, a UE și globală în ultimii ani, în special de la invazia Rusiei în Ucraina în 2022”, menționează un document de lucru al Parlamentului European pe această temă, publicat în această primăvară.
Teama de Rusia, pe care Lituania a invocat-o în mod explicit în 2015, rămâne principalul factor care stă la baza acestei schimbări de curs, deși circumstanțele sunt multiple, relata El Pais.
Pe de o parte, Austria, un stat neutru și care nu este membru al NATO – similar cu Elveția – ai cărui tineri nu au încetat niciodată să servească în schimbul a aproximativ 600 de euro (aproape 700 de dolari) pe lună; pe de altă parte, Grecia și Cipru, se află în tensiune constantă cu Turcia.
În iulie, țările membre NATO au convenit să își majoreze cheltuielile legate de apărare și securitate la 5 % din produsul intern brut (PIB). Însă creșterea cheltuielilor fără a dispune de personalul necesar pentru a le susține ar putea submina pregătirea militară a Europei, conform European Newsroom.
Această schimbare a făcut ca tema recrutării militare să devină subiectul dezbaterilor politice pe întreg continentul.
Un sondaj recent realizat de Consiliul European pentru Relații Externe în nouă țări europene a arătat că, în mai multe țări, printre care Franța, Germania și Polonia, majoritatea populației susține reintroducerea serviciului militar obligatoriu, deși în cazul celor două din urmă acest sprijin dispare în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani.
Croația, ultima țară care a reintrodus serviciul militar obligatoriu
Croația se va alătura în curând acestui grup, după ce a abolit serviciul militar obligatoriu în 2008. Instruirea militară de bază, cu o durată de două luni, va începe în ianuarie 2026, iar cei care depun cerere de obiecție de conștiință din motive religioase sau morale vor urma o instruire de trei luni în domeniul protecției civile sau o instruire de patru luni în unități locale.
Recruții vor primi un salariu net de 1.100 de euro pe lună, iar mesele, transportul, concediul și alte cheltuieli le vor fi acoperite.
Serviciul militar este luat în considerare în istoricul profesional, iar recruții angajați nu pot fi concediați din cauza serviciului militar. Recruții șomeri vor avea, de asemenea, prioritate la angajare în instituțiile guvernamentale și locale.
Modelul finlandez
În Europa, gradul de angajament militar variază considerabil în funcție de identitatea unei țări, istoria națională sau poziția geografică.
În prezent, zece țări din UE au serviciul militar obligatoriu.
În timp ce majoritatea țărilor din Europa de Vest l-au suspendat treptat, acesta este în vigoare de mult timp în Austria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia și Letonia.
În ultimii ani, acesta a fost reintrodus în Lituania (2015), Suedia (2017) și Croația (2025). Toate oferă o alternativă civilă și sunt deschise participării femeilor (care este obligatorie numai în Danemarca și Suedia).
Având în vedere amenințarea istorică și geografică din partea Rusiei, Finlanda este un exemplu emblematic de țară care a menținut întotdeauna serviciul militar obligatoriu.
Modelul finlandez se bazează pe o „abordare globală” a apărării naționale, înrădăcinată în identitatea finlandeză și legată de experiența istorică a țării, precizează un document francez care analizeazî posibilie variante pentru reintroducerea acestui serviciu.
Abordarea finlandeză se bazează pe recrutarea obligatorie de lungă durată, un număr mare de rezerviști, instruirea continuă a acestora și integrarea considerentelor de apărare în toate domeniile vieții publice.
Este un sistem integrat original bazat pe un continuum civil-militar, susținut de un consens politic și social puternic.
Cuprinzând un sistem de recrutare și rezervă, serviciul militar este obligatoriu pentru bărbații apți fizic cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani și voluntar pentru femeile cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani.
Pentru recruți, serviciul inițial poate dura șase, nouă sau douăsprezece luni, în funcție de specialitatea și gradul obținut după instruirea de bază.
Aproximativ 21.000 de recruți își încheie serviciul militar în fiecare an.
În timp ce personalul activ al armatei finlandeze reprezintă puțin peste 12.000 de soldați profesioniști, autoritățile pot mobiliza aproape 285 000 de rezerviști instruiți și chiar până la 900.000 dacă luăm în considerare toți cetățenii care și-au îndeplinit serviciul militar, pentru o populație de aproape 5,7 milioane de locuitori.
Succesul rezervelor finlandeze poate fi atribuit rolului cheie jucat de asociațiile civile în instruirea continuă a rezerviștilor, cum ar fi MPK (Asociația finlandeză de instruire în domeniul apărării naționale, înființată în 1993). Aproximativ 50.000 de persoane participă la numeroasele sale programe în fiecare an.
Fiecare rezervist este mobilizat până la vârsta de 60 de ani pentru un total de 40, 75 sau 100 de zile (în funcție de grad), cu un maxim de 20 de zile pe an.
Prima mobilizare are loc între doi și cinci ani după încheierea serviciului militar și poate fi reînnoită la fiecare trei până la șapte ani după aceea.
Modelul suedez
Serviciul militar suedez se bazează pe o recrutare semi-obligatorie, foarte țintită. Scopul nu este acela de a instrui o întreagă grupă de vârstă, ci de a facilita recrutarea în conformitate cu cerințele operaționale ale armatei.
Selecția se desfășoară în două etape:
în prima fază, toți bărbații și toate femeile în vârstă de 18 ani (aproximativ 100.000 de tineri pe an) răspund la un chestionar conceput pentru a evalua starea lor de sănătate, condiția fizică și motivația de a se alătura forțelor armate.
Pe baza acestor răspunsuri, 30.000 dintre ei sunt invitați să susțină teste medicale, de condiție fizică, psihologice și de logică, precum și un test de cunoștințe și de personalitate.
De asemenea, ei trebuie să aibă o medie minimă de 12/20 pe parcursul celor trei ani de învățământ secundar la cele trei materii obligatorii.
La sfârșitul acestui proces, doar 8.000 de tineri, adică aproximativ 8% din grupa de vârstă, sunt înrolați în armată pentru o perioadă de patru până la unsprezece luni, iar ceilalți sunt invitați să utilizeze alte canale de recrutare dacă doresc să se înroleze în armată.
Modelul olandez
Țările de Jos au a dezvoltat un serviciu civic voluntar (Maatschappelijke Diensttijd, DOT) începând din 2018 pentru tineri de sex masculin și feminin cu vârste cuprinse între 12 și 30 de ani, coordonat de Ministerul Educației, Culturii și Tineretului, cu o durată minimă de 80 de ore pe o perioadă de șase luni.
Vârsta medie a participanților este de 20 de ani.
Între 2018 și 2025, aproximativ 200.000 de tineri au participat la DOT. Obiectivul este de a crește numărul participanților la 110.000 pe an, ceea ce reprezintă jumătate din cohorta națională.
DOT are un buget anual de 150 de milioane de euro, plătit sub formă de subvenții către organizații partenere (școli, municipalități, asociații ale societății civile, alte ministere și întreprinderi).
Scopul programului este de a permite participanților să dobândească competențe esențiale pentru viață și să răspundă nevoilor locale de recrutare.
În parteneriat cu Ministerul Apărării, programul oferă, de asemenea, tinerilor o perspectivă asupra lumii militare. Au fost create și alte programe pentru a încuraja tinerii să se implice în armată, cum ar fi Defensity College, care le permite studenților să combine studiile cu un loc de muncă cu jumătate de normă în armată.
State europene ce iau în considerare obligativitatea serviciului militar
Mai multe țări europene care au suspendat serviciul militar obligatoriu se bazează pe voluntari pentru a-și mări efectivele.
Ca răspuns la amenințarea la adresa securității reprezentată de Rusia, armata germană – Bundeswehr – încearcă să recruteze suplimentar cel puțin 60.000 de soldați.
Cancelarul Friedrich Merz a repetat duminica aceasta că se așteaptă să fie introdus în cele din urmă un serviciu militar obligatoriu, dar este de acord ca pentru început să fie pe bază de voluntariat. ”Susțin ceea ce am convenit în acordul de coaliție, și anume să începem cu serviciul voluntar, deocamdată. Dar bănuiesc că acesta nu va rămâne voluntar”, a declarat Merz.
Portugalia este o altă țară în care dezbaterea privind recrutarea obligatorie a câștigat teren în ultima perioadă.
Susținătorii acesteia susțin că ea promovează spiritul civic, coeziunea socială și pregătește mai bine societatea pentru a face față crizelor. Criticii, însă, subliniază costurile logistice ridicate, impactul asupra libertății individuale și necesitatea modernizării forțelor armate cu profesioniști altamente calificați, în loc de recrutarea în masă.
Serviciul militar obligatoriu a fost o realitate definitorie pentru o mare parte a secolului al XX-lea în această țară, când, de la Prima Republică între 1910 și 1926 până la sfârșitul anilor 1990, mii de tineri portughezi au fost chemați să-și îndeplinească ceea ce era cunoscut drept „datoria civică față de națiune”.
În 2004, serviciul militar obligatoriu a fost abolit, făcând loc unui model profesionist ce rămâne în vigoare și astăzi.
În prezent, forțele armate portugheze recrutează tineri prin înrolare voluntară sau contracte pe durată determinată, cu perioade de serviciu cuprinse între șase luni și șase ani.
Un aspect care a rămas din perioada serviciului militar obligatoriu este Ziua Apărării Naționale. Este un eveniment de o zi care are ca scop sensibilizarea tinerilor cu privire la forțele armate și apărarea națională. Deși nu implică niciun fel de instruire militară, participarea este obligatorie pentru cetățenii portughezi cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani și este o condiție prealabilă pentru accesul la anumite drepturi civile, cum ar fi obținerea unui pașaport sau candidarea la un loc de muncă în sectorul public, conform European Newsroom.
Bulgaria, odată unul dintre cele mai militarizate state din fostul bloc estic, s-a bazat pe o armată profesionistă, de la sfârșitul serviciului militar obligatoriu în 2008, dar se confruntă acum cu un deficit de personal de 21,8%.
Având în vedere că recrutarea este în scădere, în ciuda recentelor creșteri salariale, ministrul apărării, Atanas Zapryanov, a declarat că se ia în considerare introducerea unei instruiri obligatorii limitate, în special pentru rolurile legate de armele de foc. Nu se prevede reintroducerea serviciului militar obligatoriu, dar acesta ar putea fi reinstituit dacă numărul înrolărilor continuă să scadă.
În Polonia, prim-ministrul Donald Tusk a anunțat la începutul lunii martie că dorește să reinstaureze o formă de serviciu militar, cu un obiectiv de 100.000 de participanți pe an.
Franța a redeschis, de asemenea, dezbaterea. Serviciul militar a fost suspendat în 1997 sub președinția lui Jacques Chirac.
Dezbaterea publică privind serviciul militar a fost relansată când Emmanuel Macron a anunțat o „revizuire majoră” a serviciului național universal (SNU) într-un interviu acordat presei regionale în martie. Reintroducerea serviciului militar obligatoriu (pentru bărbați și femei) ar reprezenta în prezent un buget anual de 15 miliarde de euro, potrivit unei note de politică recente a Haut-Commissariat à la Stratégie et au plan – Înaltul Comisar pentru Strategie și Planificare al Franței.
În Belgia, recrutarea obligatorie a fost suspendată din 1993. Totuși, ea nu a fost abolită, astfel încât, în teorie, ar putea fi reactivată printr-o modificare a legii.
De la începutul invaziei ruse în Ucraina, au existat unele discuții privind reintroducerea recrutării obligatorii, dar acestea nu au dus la nicio inițiativă. Opinia publică nu pare să fie în favoarea acesteia și, potrivit ministrului apărării Theo Francken, Belgia nu este pregătită din punct de vedere logistic pentru o reintroducere, din cauza lipsei de personal, cazărmi și paturi.
Guvernul actual a anunțat introducerea serviciului militar voluntar cu durata de un an, pentru care fiecare tânăr în vârstă de 18 ani va primi o scrisoare de invitație. Planul este să se înceapă în septembrie 2026 cu un prim grup de 500 de voluntari, iar guvernul speră să atingă un număr anual de aproximativ 1.000 de noi recruți până în 2028. Voluntarii vor primi un salariu lunar de aproximativ 2.000 de euro.
State europene care se opun recrutării obligatorii
În timp ce dezbaterea este deschisă în multe țări europene, altele nu sunt deloc încântate de idee.
În Spania, ministrul apărării, Margarita Robles, a exclus în martie 2024 posibilitatea ca Spania să reinstaureze serviciul militar obligatoriu ca răspuns la posibilitatea ca amenințarea rusă la adresa Ucrainei să se extindă și la alte țări europene. „Nu va exista serviciu militar în Spania, absolut deloc, și nu cred că cineva s-a gândit la asta”, a declarat ea într-o declarație.
Slovenia nu ia în considerare nici ea recrutarea obligatorie în acest moment, în pofida lipsei de personal în forțele armate, potrivit Ministerului Apărării.
Ministrul apărării, Borut Sajovic, a declarat că monitorizează evoluțiile din țările care iau măsuri în această direcție. „Peste tot se pare că recrutarea obligatorie nu este o soluție miraculoasă sau o baghetă magică”, a adăugat el.
Slovacia a exclus, de asemenea, această posibilitate, prim-ministrul Robert Fico și alți oficiali insistând asupra alternativelor voluntare, în contextul eforturilor de recrutare eșuate de-a lungul anilor.
Liderii și experții din domeniul apărării, inclusiv fostul ministru Martin Sklenár, sunt de acord că este necesar un nou model, fiind discutate în prezent propuneri precum stimulente financiare și reforme ale sistemului de rezervă.
Albania este o altă țară care nu se grăbește să reintroducă serviciul militar obligatoriu. În noiembrie 2010, parlamentul a adoptat o lege care l-a abolit, deschizând calea pentru crearea unei armate profesionale și moderne. Această schimbare a survenit după o lungă perioadă de serviciu obligatoriu, care începuse în 1968.
În , ideea introducerii serviciului militar obligatoriu nu se află pe agenda politică. Țara nu a avut niciodată serviciu militar obligatoriu de la independența sa, acum peste 100 de ani.
România își lărgește rezerva operațională cu militari voluntari
În România, Guvernul a aprobat joi un proiect de lege privind pregătirea populaţiei pentru apărare ce introduce conceptul de militar voluntar pentru tinerii cu vârste între 18 şi 35 de ani care vor efectua un stagiu militar de patru luni plătit.
Tinerii voluntari se vor pregăti în cadrul Armatei Române şi vor rămâne în rezerva operaţională a Armatei, urmând să primească după stagiul de patru luni echivalentul a trei salarii medii.
”Patru luni de zile, tinerii vin, fac Armata voluntar şi rămân în această rezervă (operațională – n.red.). Noi propunem în acest proiect ca ei să fie remuneraţi, după aceste patru luni de zile, cu trei salarii medii, de la acel moment. Vom vedea ce formă va ieşi din Parlament în final”, a declarat ministrul Apărării, Ionuţ Moşteanu, arătând că ”modificarea principală este introducerea conceptului de militar voluntar în termen”.
Anual, ei vor participa ulterior la diverse pregătiri şi verificări, vor fi refamiliarizări, de exemplu, cu armamentul nou ce urmează să vină conform calendarului multianual agreat cu aliaţii.
România are nevoie de 120.000 militari profesioniști, dar ministrul Moșteanu a explicat joi că în acest moment sunt doar puțin peste 80.000.
 să redeschidă dezbaterea cu privire la oportunitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu.){kind=link}