Zeci de persoane private de libertate muncesc zilnic în școli, spitale și pe șantierele din oraș. Deținuții își reconstruiesc, la propriu, singuri viața și speranța pentru o nouă viață la Botoșani. Sunt parte dintr-un program care le oferă șansa de reintegrare în societate la sfârșitul perioadei de detenție.
Pe un șantier din Botoșani, printre saci de ciment și pereți netencuiți, se aud voci și râsete. Nimic nu ar trăda faptul că o parte dintre muncitori nu se întorc acasă seara, ci în spatele unor gratii, la Penitenciarul Botoșani. Sunt oameni care, după greșeli și pedepse, au ales să-și construiască nu doar un drum, ci o a doua viață.
Cu salopetele pline de praf și mâinile crăpate de muncă, acești oameni își recâștigă demnitatea, zi după zi. „Am început de la glet și am ajuns la faianță. Se vede munca noastră, e aproape gata. E o satisfacție mare să vezi ceva făcut de tine”, povestește un deținut, în timp ce curăță ultimele urme de chit dintr-o baie proaspăt renovată.
Pentru mulți dintre ei, timpul petrecut pe șantier înseamnă mai mult decât o zi de muncă. E o zi în care pot simți că sunt din nou parte dintr-o comunitate. „Mai bine să ies la muncă decât să stau închis. Trec altfel zilele, mai câștig și un bănuț, și poate ies mai repede. Am familie, e greu”, spune altul, cu o privire în care se amestecă oboseala și speranța.
Ziduri care nu mai separă, ci unesc
Penitenciarul Botoșani derulează astfel de parteneriate de peste 30 de ani, iar rezultatele se văd nu doar în clădiri renovate, ci și în destine schimbate „Încercăm, prin acest demers, să creștem, practic, șansele de reintegrare socială a acestora, pentru că munca sau deprinderile pe care ei le dobândesc în timpul detenției, prin participarea la muncă, vor fi folosite și ulterior și se vă întoarce în societate ca buni cetățeni, ca buni vecini în mediul din care proveneau înainte de pedepsa închisorii”, explică Dumitru Daniel Pînzariu, directorul Penitenciarului Botoșani.
Constructorii care au acceptat colaborarea recunosc că au avut surprize plăcute. Mai ales la unul dintre liceele aflate în proces de renovare, unde lucrările rămăseseră în urmă în vară. „Sunt mai ascultători. De muncit muncesc și unii și alții, dar ei, în general, sunt ceea ce trebuie. Noi suntem foarte mulțumiți de ei, în general. Lucrăm cu ei de 5 luni de zile”, spune Dan Galan, reprezentant al unei firme de construcții.
Beneficii pentru ambele părți
Pentru firme, colaborarea e avantajoasă: costurile sunt mai mici, iar procedurile simple. Deținuții nu sunt angajați în sensul clasic, ci prestează servicii pentru care Penitenciarul facturează orele lucrate. O parte din bani ajunge la ei, pentru nevoi personale, familii sau pentru a plăti despăgubiri. “Sunt avantaje pentru ambele părți. Pentru operatorul economic, în ceea ce privește regimul juridic și fiscal al muncii deținuților. Deținutul nu are calitate de angajat cu contract individual de muncă. Ei plătesc munca deținuților ca serviciu prestat, adică plătesc cu tarif orar, fără să fie nevoie să angajeze cheltuieli privind asigurările sociale. Plătesc doar factura pentru prestare și TVA”, a mai explicat directorul Penitenciarului Botoșani.
În 2025, peste 250 de deținuți din Botoșani au ieșit lunar la muncă, generând venituri de peste 1,2 milioane de lei. Dar dincolo de cifre, rămâne ceva mult mai valoros: sentimentul că pot fi din nou oameni liberi, mai întâi în gând, apoi în fapte.
Unii dintre deținuți nu au avut niciodată o meserie înainte de a ajunge în spatele gratiilor. Acum învață, pun gresie, gletuiesc și ridică ziduri. Dar, mai ales, dărâmă altele, cele invizibile, dintre ei și societate. „Munca nu e doar o obligație. E o șansă. O zi petrecută pe șantier valorează mai mult decât o lună între zidurile reci. E un pas spre libertatea adevărată”, spun deținuții aflați pe șantier.
Pe șantierele din Botoșani, acolo unde se ridică pereți noi, se reconstruiește și speranța. Iar printre mistrii și cărămizi, oamenii aceștia își lasă amprenta nu doar în ziduri, ci și în propria viață.
