Recunosc, mă număr(am) printre cei care nu prevăd cine știe ce viitor pentru lectură, iar asta se bazează mai mult pe statistici concrete și nu presupuneri personale. Românii se află în coada clasamentului în ceea ce privește consumul de carte. O carte pe an de românaș nu e motiv de mândrie, ba dimpotrivă. Bine, sărăcia (sau sărăkia, cum scriu mulți convinși că așa e corect) asta la capitolul lectură nu ne împiedică să ne considerăm cei mai deștepți dintre deștepți. Buricul pământului și mai multe nu. Mintea e un dat natural pe aceste meleaguri, nu are nimic de-a face cu educația și autoeducația, cu acumularea de cunoștințe și dezvoltarea de abilități.
Și, totuși, chiar și în acest ocean de pesimism, există oaze de speranță. FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași. FILIT este acea oază care reușește să convingă că doar că bătălia nu e pierdută, ci că are puterea de a întoarce soarta războiului cu autosuficiența și ignoranța, atât de prezente pe meleagurile mioritice. Am participat la festivalul de literatură din capitala Moldovei și pot spune cu mâna pe inimă că până și cele mai optimiste așteptări au fost depășite. Între ceea ce bănuiam eu – să spun așa – și realitatea din teren e diferența dintre Munții Măcinului și Everest. Asta pentru că prea mult ne-am obișnuit cu modul de lucru românesc, îmbibat de delăsare și lehamite, de intenția declarată de a „marca momentul” și atotputernicia lui „atât s-a putut”. Ei bine, la FILIT 2025 nu s-a văzut nici urmă din toate acestea, iar asta nu poate decât să ne bucure.
O să trec în fugă peste efortul presupus de organizarea unui festival de o asemenea anvergură – a fost efort, fără doar și poate –, și o să mă focusez pe ceea mai remarcabilă realizare a FILIT și anume trezirea interesului pentru literatură. Nu e puțin lucru să vezi cum evenimentele din cadrul festivalului au adunat zeci și chiar sute de tineri și nu numai, uniți de pasiunea, dar și de curiozitatea stârnită de literatura în cele mai diverse genuri ale sale. Autori, editori, scriitori, critici de carte, librari, jurnaliști, organizatori de festivaluri coordonatori de colecții și personalități marcante din lumea filmului – aici îl am în vedere pe Cristian Mungiu – au fost efectiv asediați de iubitorii de carte, în multe cazuri locația evenimentului fiind mult prea mică pentru numărul de doritori. Nu o scriu ca un reproș, ci mai degrabă ca un motiv de bucurie. Pentru că e un motiv de bucurie să vezi atât de mulți oameni pasionați de literatură, mulți veniți la modul cel mai propriu din colțuri de țară pentru a-și întâlni autorii preferați. E extraordinar să vezi sute de liceeni participând la evenimente din proprie inițiativă la activități, nu pentru că le-a cerut cineva să facă asta, să-i auzi punând întrebări ce denotă o maturitate care a luat-o înaintea vârstei și asta datorită lecturii.
FILIT a reușit un adevărat miracol, nu doar că a reușit să aducă laolaltă autori și cititori, dar a reușit ceva ce părea imposibil într-o Românie blazată ce și-a amanetat valorile. FILIT a reușit să creeze o comunitate extrem de vie și activă în jurul ideii de cultură. O comunitate autentică, nu doar un public care participă să marcheze momentul pentru că așa i s-a cerut sau așa dă bine, o comunitate a celor care chiar citesc și care crește de la o ediție la alta. O comunitate a celor care nu citesc să pară deștepți, ci pentru că vor să fie deștepți. Acolo unde sistemul educațional tarat de tradiții a cam eșuat cu zgomot, FILIT a reușit într-o liniște plină de efervescență. Fără slogane, fără „facem să marcăm momentul”, fără urmă de „atât s-a putut”.
Ziua în care nu ne vom mai plânge că românul nu citește pare mult mai aproape decât se estima, iar asta se datorează miracolului FILIT.


 
                                    
