Agricultura din Botoşani se schimbă şi transformă şi judeţul. Folosirea noilor tehnologii creşte producţiile cu până la 30% şi se pregăteşte pentru noi provocări. „Monitorul” îţi prezintă o serie de poveşti de succes ale mai multor fermieri, care au înţeles că automatizarea şi digitalizarea sunt şansa pentru agricultura de mâine.
Conform celor mai recente date Eurostat, Botoşani continuă să fie una dintre cele mai sărace regiuni ale Uniunii Europene. Judeţul este la o treime din media europeană la puterea de cumpărare, iar faţă de cei mai bine plătiţi vest europeni chiar la 10%.
Datele sunt valabile în condiţiile în care Botoşani are o poziţionare geo-strategică specială. Judeţul este graniţa de est a UE, NATO şi Schengen, însă vecinătatea cu Ucraina şi Republica Moldova ne pune şi pe harta viitoarelor zone de dezvoltare.
Potenţial foarte bun
Potrivit specialiştilor, judeţul Botoşani are potenţialul de a furniza hrană pentru până la două milioane de oameni. Asta şi datorită solurilor fertile (cernoziomuri) invocate de pedologi.
Iar în ultimul timp judeţul Botoşani exploatează tot mai mult acest potenţial. La noua realitate contribuie din plin marii fermieri, care au înţeles că dacă investesc în tehnologie de top obţin recolte mai bune cu până la 30%.
Destinaţie pentru marile firme de utilaje
Aşa se face că, dacă un utilaj sau o maşină agricolă de ultimă generaţie sunt expuse la marile târguri de profil oriunde în lume, în maxim două luni acestea pot fi văzute în parcurile de utilaje ale fermierilor botoşăneni. Şi asta indiferent dacă este vorba despre tractoare conectate la sateliţi, de combine digitalizate care pot treiera singure zi/lumină cu o abatere de câţiva centimetri, de linii de producţie instalate aici şi gestionate de ingineri aflaţi la mii de kilometri sau de drone civile care fac mai bine şi mai eficient munca a zeci de oameni.
Situaţia a devenit cunoscută atât de bine, încât marile firme agricole ştiu unde trebuie să vină în România pentru a face vânzare de tehnologie şi know-how: nu în Timiş, nu în Bucureşti, nu la Cluj. Ci la Botoşani.
Afacere din tată-n fiu
Cristian Andrici este unul dintre fermierii de top din Botoşani. Familia sa face agricultură de generaţii şi lucrează acum peste 1.200 de hectare de teren cultivate cu grâu şi sfeclă de zahăr.
Inginerul agronom este la fel de în largul lui atât în mijlocul câmpului, cât şi la birou sau la conferinţele europene pe teme agricole.
În ferma sa, datele despre sol şi terenurile cartografiate prin satelit se citesc pe ecrane. Utilajele dotate cu touchscreen şi urmărite prin satelit transmit informaţii în timp real.
Ferma are şi propria staţie meteo, pentru ca utilajele să iasă doar când sunt cele mai bune condiţii. Senzorii de sol monitorizează tot, de la macroelemente la pH şi umiditate, pentru o proiecţie cât mai bună a recoltei.
„Toate tool-urile astea sunt pe aceeași platformă și putem să avem un business predictibil, aproape ca în alte industrii”, spune Cristian Andrici.
Principalele culturi sunt grâul pentru furajare (peste 700 ha) şi sfecla de zahăr (500 ha).
„Pământul trebuie «răscolit» cât mai puţin”
„Agricultura trebuie să ţină cont de o regulă universală: pentru recolte bune şi sustenabile trebuie conservată resursa cea mai preţioasă: APA.
Şi pământul trebuie «răscolit» cât mai puţin. Iar pentru aceasta este nevoie de utilaje de top, gestionate digital. Care «ştiu» când să intre pe câmp şi să facă mai multe operaţiuni în acelaşi timp”, spune Cristian Andrici.
Fermierul ţine cont de această regulă nu doar în teorie, ci a cumpărat utilaje digitalizate care fac acest lucru.
Ar fi absurd să comparăm oamenii cu maşina
„Dacă vreți să transpunem eficienţa unui utilaj în munca fizică a oamenilor, asta ar fi o chestie aproape absurdă. Să spunem că ar înlocui undeva 500 de oameni”, spune Cristian Andrici despre cel mai scump utilaj al său.
Pentru a exemplifica, fermierul ne arată combina de recoltat sfeclă de zahăr, cu roţile mai înalte decât un stat de om. Este una dintre cele mai mari maşini agricole din lume.
Angrenajul a costat 800 de mii de euro şi funcţionează asistat de un utilaj de transbordare a recoltei, care duce costul tandemului spre un milion şi jumătate de euro (echivalentul a 
aproape 20 de apartamente).
Combina de recoltat funcţionează non stop, din septembrie până în prima lună de iarnă.
Pentru acest „maraton agricol”, combina sincronizată prin satelit cu utilajul de transbordare este supravegheată de mecanizatori care urcă pe ea în ture. În timp ce oamenii se mai odihnesc, combina merge fără încetare.
Maşina este atât de complexă încât cei care o operează sunt şcoliţi în Germania şi apoi fac practică în ţară cu echipe germano-române.
„E o combină care, într-o singură trecere, toacă frunzele, scoate sfecla din pământ, o curăță și o transportă în același timp într-un buncăr foarte mare, ulterior descărcând-o direct în camion”, spune fermierul.
Toată mobilizarea este necesară deoarece fabricile de zahăr, imediat ce pornesc producţia, au nevoie de aprovizionare constantă şi sincronizare cu producătorii de sfeclă.
Nici nu poate fi luată în calcul folosirea altor utilaje. Aici se lucrează cu cantităţi industriale, iar un camion obişnuit intrat pe câmp să transporte recolta ar rămâne împotmolit.
Combinele care nu se mai opresc în lanul de grâu
În fermă, tehnologizarea se vede şi la cultura grâului. Aici, combinele pot scana terenul de treierat pentru cel mai eficient
traseu, se conduc singure o zi întreagă cu o abatere milimetrică şi monitorizează continuu producţia la hectar.
În plus, transmit datele în biroul sau pe telefonul fermierului, iar atunci când tancul de stocare este aproape plin transmit semnal unui tractor, care vine şi se aliniază singur cu remorca transborder pentru descărcare.
„Remorca de transfer deserveşte combinele pentru a nu se opri. Combinele merg non-stop, descarcă din mers, ceea ce ne face să le dăm o productivitate cam cu 30% în plus față de recoltatul fără remorcă de transfer”, explică fermierul.
Pe terenurile sale se foloseşte genetică din Franţa, iar utilajele sunt din Germania şi SUA.
Cifrele fermei sunt elocvente: peste 700 de hectare de cereale sunt deservite de doar patru mecanizatori, două remorci de transfer și câteva camioane.
Toate acestea înseamnă că munca intensă de altădată s-a transformat în coordonare, monitorizare și logistică. Iar producţia răsplăteşte totul, mergând până la 10 mii de kilograme de grâu la hectar. Asta în condiţiile în care în agricultura clasică se scot 6-7 mii de kg la hectar, iar în cea de subzistenţă 3-4 mii.
De unde vine precizia
Combinele care muncesc fără încetare sunt dotate cu autoghidaj şi RTK. Real-Time Kinematic (RTK) este „busola digitală” a agriculturii moderne. Acesta reprezintă un sistem de corecție a semnalului GPS, ce permite o precizie de poziționare de ordinul centimetrilor.
„Am trecut la full RTK pe toate utilajele… sunt setate să-și respecte parcursurile, cu abatere de plus minus 2 centimetri. Ce înseamnă asta? Utilizez mult mai eficient solul, nu mai am suprapuneri, nu mai am greșeli”, spune Cristian Andrici.
Schimbarea nu este doar tehnică, ci şi una mentală. Cei care la început au privit reticent tehnologia o consideră indispensabilă.
„Dacă pe un tractor nu am semnal GPS, mă sună instantaneu”, povestește administratorul.
„Combina merge singură”
„Mai mult o supraveghez… Combina merge singură, ghidată. Eu urmăresc parametrii: turația la motor, viteza, pierderile, încărcarea, temperatura, nivelul de carburant, de ad-blue”, spune Marian.
Declaraţia mecanicului este elocventă pentru cum s-a schimbat meseria. El nu mai „ține volanul” cum se făcea înainte. Astăzi supraveghează parametrii pe un monitor şi ştie că aceştia se traduc în combustibil economisit și productivitate crescută.
Combina de treierat grâul pe care o supraveghează lucrează în jur de 30 de hectare pe zi.
Pentru toate acestea a apărut o nouă generaţie de mecanici. Şcoliţi de multe ori în străinătate, mai specializaţi, mai bine plătiţi.
„Am avut deschiderea fermierilor spre nou”
„Apetitul spre tehnologie al fermierilor botoşăneni nu a venit brusc. A fost mai întâi perioada de pre-aderare 2005-2007 şi apoi cea de post-aderare, 2007-2009. Ulterior, tot ce înseamnă tehnică a evoluat, am avut deschiderea fermierilor spre tehnologie de ultimă generație, în general fermierii capitalizați”, explică directorul Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (DAJ) Botoşani, Cristian Delibaş.
Acesta a explicat că impulsul european a însemnat clar digitalizare, dar au mai fost și alte explicaţii. Printre acestea, lipsa muncitorilor sau defectarea unui utilaj mai vechi.
„Se poate lua în calcul şi factorul depopulare. Aici s-a pliat perfect noua tehnologie, deoarece aceste echipamente fac simultan mai multe operaţiuni. Avem semănătoare care la o trecere are cinci dispozitive active. Unul pregătește solul pentru a încorpora semințe, altul încorporează îngrășăminte, al treilea încorporează sămânța, după care altul tasează și ultimul nivelează”, susţine Cristian Delibaş.
Găsirea forţei de muncă reprezintă o provocare pentru toţi angajatorii. Oficial, judeţul a pierdut între recensămintele 2011-2022 peste 20.000 de persoane (neoficial peste 100.000). Populaţia e tot mai îmbătrânită, iar mulţi dintre cei activi preferă să lucreze în judeţele mai bogate.
Beneficiile digitalizării
La Botoşani, impactul digitalizării înseamnă recolte mai mari, eficientizarea operaţiunilor şi o calitate mai bună. Suprafeţele lucrate automatizat cresc exponenţial.
„În judeţ vorbim de 400 de mii de hectare de teren agricol, din care 300 mii arabil, iar 65-70% este lucrat digitalizat”, mai spune Cristian Delibaş.
În privinţa creşterii recoltei nu poate fi avansat un procent, însă fenomenul este cert. Fermierii vorbesc de creşteri de la 5 până la peste 30%, însă şi acestea depind de vreme, de rotaţia culturilor şi de alţi factori. Un alt beneficiu este şi la gestionarea recoltelor. Digitalizarea face imposibilă „dispariţia” unor recolte, inclusiv prin furturi, până ca acestea să ajungă în siloz.
„Nevoia de a lucra cu utilaje moderne vine odată cu dorința de a face din treaba asta un business eficient. Altfel ajungi să lucrezi cu forță de muncă mai multă, cu erori mai multe, cu costuri mai mari”, susţine şi Cristian Andrici.
Statul este partenerul agriculturii
Costurile digitalizării sunt considerabile, dar aici intervine şi colaborarea dintre stat şi fermieri.
„Combina de 800.000 de euro a fost achiziționată printr-un program de cooperativă, cu sprijin european. Un ajutor de 70% din preț”, explică fermierul.
Simplificat, asta înseamnă că fără finanțare astfel de utilaje rămân mult prea scumpe pentru majoritatea exploatațiilor. Iar utilitatea lor se măsoară nu doar în bani, ci și în timp și forță de muncă.
Ce înseamnă schimbarea pentru botoșăneni
Schimbarea nu se rezumă la cifre, ci înseamnă:
- altfel de locuri de muncă
- competențe
- motive pentru tineri să rămână sau să se întoarcă în agricultură
Meseria de mecanizator devine una ultracalificată, care presupune de multe ori instruire în străinătate, direct la producătorii utilajelor.
Aceiași oameni sunt plătiți mai bine (mecanicii agricoli care supervizează utilajele de milioane de euro câştigă aproximativ 2.000 de euro net), iar fermele devin mai eficiente.
În același timp, apar şi noi provocări: dependența de semnal GPS sau de infrastructură digitală.
„Dacă mâine cineva taie curentul, ok, nu mai putem avea acces la tehnologia asta”, recunoaște administratorul Cristian Andrici. Un avertisment că tranziția digitală cere și reziliență.
Acelaşi fermier spune însă că orice utilaj digital are, pentru cazurile de forţă majoră, şi modul „clasic” de operare. Adică, în cel mai rău caz, se încetineşte ritmul de lucru, dar nu se opreşte.
De la sapă la senzori
La Botoşani, de aproape două decenii, agricultura face continuu pași spre era digitală şi lasă în urmă sapa de lemn pentru a face loc senzorilor, cipurilor, softurilor şi algoritmilor.
Gestionarea unor utilaje din birou sau chiar de la mii de kilometri nu mai este ceva neobişnuit.
„Eu am asistat personal cum un echipament a fost reglat și i s-a încărcat un nou soft din SUA și utilajul era în Botoșani. I s-a comunicat operatorului să lase utilajul pe neutru, să coboare din el, că deja s-au preluat toate comenzile de operatorul din SUA. Echipamentul se tura, se regla și la un moment dat i-a dat semnalul că da, s-a făcut upgrade-ul”, a declarat Cristian Delibaş.
În acest condiţii, fermierii „multitasking” sunt pregătiţi chiar şi pentru era AI şi pentru noi schimbări.
„Noi ne gândim deja la o altă etapă, de utilaje robotizate, care își fac treaba singure, fără să mai fie asistate de către un operator. Mai este până acolo, dar trebuie să fim pregătiţi”, conchide Cristian Andrici.
Material realizat în cadrul proiectului „DigiTup”, cu finanțarea EDGE Institute.
– Cristian MOROŞANU
– Tudor CHIRIAC
– Anamaria IONEL
