S-a născut din seminția lui Iuda, seminție împărătească. Daniel însemnă, în evreiește, “Dumnezeu este judecătorul meu“. El se numără intre cei patru mari Proroci ai Vechiului Testament, împreună cu Sfinții Isaia, Ieremia și lezechiel.
A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonean Nabucodonosor, Daniel și tinerii Anania, Azaria și Misail au fost luați robi. Datorită înțelepciunii sale, Daniel este chemat de către Nabucodonosor la palatul sau, împreună cu cei trei tineri. Refuza să se hrănească din bucatele împăratului și îi descoperă acestuia ca printr-o altă hrană (doar semințe și apa) se pot arăta mai frumoși la chip decât cei ce se hrăneau din masa împăratului. A tâlcuit visele lui Nabucodonosor, vise pe care niciun vrăjitor de la palatul acestuia nu a reușit sa le explice.
Pentru că nu s-au închinat unei statui a împăratului, cei trei tineri au fost aruncați întru-un cuptor încins. Datorita credinței lor, Dumnezeu va preface focul în rouă. Motivul pentru care nu a fost aruncat și Daniel a fost acela ca el primise numele Baltazar de la Asfanez, conducătorul eunucilor de la palatul lui Nabucodonosor, iar la babilonieni numele acesta era de o mare cinste, caci era nume de dumnezeu.
Refuza sa se închine idolilor și este aruncat într-o groapă cu lei, în vremea împăratului Darie, din care va ieși nevătămat. în urma acestei minuni, împăratul Darie a scris la toate popoarele: “Pacea voastră sa se înmulțească. De mine s-a dat aceasta porunca în tot pământul împărăției mele, ca fiecare sa se cutremure și sa se teama de Dumnezeul lui Daniil, pentru ca Acela este Dumnezeul cel viu, Care este în veci și împărăția Lui nu se va strica și stăpânirea Lui îndelung stăpânește, sprijinește și izbăvește. Apoi face semne și minuni în cer și pe pământ, caci a izbăvit pe Daniel din gurile leilor”. Mai târziu va fi aruncat pentru a doua oara într-o groapa cu lei din cauza credinței în Dumnezeul Cel Viu, dar și de aceasta data va ieși nevătămat.
Când împăratul Cirus le-a permis evreilor sa se întoarcă în tara lor de origine, Daniel a rămas în continuare cu persoanele care nu s-au mai întors. Astfel, Daniel devine ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost duși în exil.
Daniel și cei trei tineri au murit în vremea împăratului Atic. Din Sinaxar aflam ca la Învierea lui Hristos, au înviat și aceștia și s-au arătat multora.
În primul rând, Tainele Bisericii ne educă pentru Înviere. Un prunc câtă vreme e în pântecele mamei, nu prea știe el la ce îi folosesc ochii, gura, nasul, inimioara… Așa e și în Biserică. Noi nu ne prea dăm seama ce se întâmplă acolo, cu rugăciunea, cu postul, cu statul în genunchi, cu toate celelalte. Însă observați, un copil, ieșit din pântecele mamei sale, are nevoie de tot ceea ce în pântece s-a zămislit în el.
Așa și noi. Tot ceea ce se zămislește acum în pântecele acestei maici iubitoare, care este Biserica, o dată ieșiți afară la lumina zilei celei neînserate, ne vor folosi toate acestea. Și Tainele sunt această șansă a noastră, de a ne educa pentru Înviere. E singura educație care contează. Celelalte nu prea au valoare, decât dacă stau pe educația aceasta. Ce folos, doctor fără Hristos? Ce folos, profesor fără Hristos? Orice altceva, fără Hristos, nu are nicio valoare.
(Părintele Constantin Necula)
– Preot Olivian Sandu
