Ucraina a anunțat la începutul lunii că dronele sale cu rază lungă de acțiune au lovit o platformă petrolieră offshore majoră din Marea Caspică, într-o misiune nedezvăluită anterior, care semnalează o nouă extindere a listei de ținte în cadrul campaniei tot mai intense de tăiere a veniturilor energetice ale Rusiei ce finanțează războiul, relatează jurnaliștii de la CNN.
„Aceasta este prima lovitură a Ucrainei asupra infrastructurii ruse legate de producția de petrol în Marea Caspică”, a declarat pentru CNN o sursă din cadrul Serviciului de Securitate al Ucrainei, numind-o „un nou memento pentru Rusia că toate întreprinderile sale care lucrează pentru război sunt ținte legitime”.
Platforma petrolieră Filanovski, deținută de Lukoil, este considerată cel mai mare zăcământ de petrol din sectorul rusesc al Mării Caspice. CNN a solicitat un punct de vedere de la Lukoil și de la Ministerul rus al Apărării.
Campania de lovituri în adâncime a Ucrainei împotriva facilităților energetice rusești a început cu adevărat la începutul lui 2024, însă, de la începutul lunii august, Kievul a intensificat acest efort, dublând miza pe ceea ce comisarul ucrainean pentru sancțiuni, Vladîslav Vlasiuk, numește „sancțiuni cu rază lungă de acțiune”, vizând cea mai importantă linie financiară de susținere a Rusiei. Ucraina lovește acum o gamă tot mai largă de obiective, incluzând nu doar rafinării, ci și infrastructura de export de petrol și gaze, conducte, petroliere și, mai nou, infrastructura de foraj offshore.
Luna noiembrie a înregistrat cel mai mare număr de atacuri într-o singură lună de până acum, potrivit datelor proiectului Armed Conflict Location & Event Data (ACLED) și analizei CNN.
Acest lucru se întâmplă într-un moment critic al războiului. Eforturile recente de pace conduse de SUA par să fi întărit doar cererile maximaliste ale Rusiei, iar forțele Moscovei înaintează lent în mai multe zone ale liniei frontului. În același timp, un excedent global de aprovizionare cu petrol, care protejează piața de posibile creșteri de preț, face ca aliații occidentali ai Ucrainei să devină tot mai susținători ai acestei campanii.
„Cred că strategia generală din această vară pornește de la ideea că nu poți permite Rusiei să păstreze o parte atât de mare din veniturile sale energetice critice, care au alimentat avantajul masiv pe care Moscova îl are față de Ucraina în recrutarea de forță umană”, a declarat Helima Croft, director global pentru strategia de mărfuri la RBC Capital Markets, referindu-se la capacitatea Rusiei de a plăti salarii mari și prime de înrolare pentru a recruta soldați.
„Așadar, chiar cred că este un efort mai sistematic de a închide, într-un fel, acest bancomat energetic.”
Atacuri repetate, ținte mai mari
Între începutul lunii august și sfârșitul lunii noiembrie, Ucraina a lovit cel puțin 77 de facilități energetice rusești, aproape dublu față de totalul din primele șapte luni ale anului, potrivit ACLED. În noiembrie au fost înregistrate cel puțin 14 lovituri asupra rafinăriilor și patru atacuri asupra terminalelor rusești de export.
Lovirea repetată a acelorași facilități a devenit acum o parte-cheie a strategiei. Rafinăria Saratov, deținută de Rosneft, de exemplu, a fost lovită de cel puțin opt ori de la începutul lunii august, patru dintre aceste atacuri având loc în noiembrie.
„Ceea ce înainte erau lovituri ocazionale menite să provoace pagube s-a transformat într-un efort susținut de a împiedica rafinăriile să se stabilizeze vreodată complet”, a scris Nikhil Dubey, analist senior în rafinare la compania de date și analiză Kpler, la începutul lunii decembrie.
Cercetările lui Dubey arată că loviturile repetate asupra rafinăriilor rusești, precum cea de la Saratov, au scos din funcțiune o parte semnificativă din capacitate și „încetinesc ritmul fiecărei reparații”. El mai apreciază că, din august, Kievul încearcă să maximizeze impactul atacurilor asupra rafinăriilor, vizând nu doar „părțile vizibile ale rafinăriei, ci blocajele esențiale din sistemul de rafinare care produc combustibilii finali”.
Serghei Vakulenko, cercetător senior la think tank-ul Carnegie Russia Eurasia Center din Berlin, care a petrecut 25 de ani în industria rusă de petrol și gaze, a declarat pentru CNN că, în opinia sa, pagubele imediate provocate de Ucraina au fost până acum gestionabile pentru Moscova, însă acestea nu iau în calcul daunele pe termen lung generate de incendiile de amploare pe care astfel de atacuri tind să le provoace.
„Metalele nu sunt deloc prietenoase cu acest tip de tratament, iar nimeni nu știe cu adevărat câte dintre aceste cicluri de încălzire prin foc și apoi de răcire pot supraviețui aceste coloane”, a spus el pentru CNN.
Tiparul atacurilor sugerează, de asemenea, că Ucraina nu mai încearcă să limiteze impactul doar la piața energetică internă a Rusiei. Din august, Kievul a intensificat semnificativ loviturile asupra facilităților rusești de export al petrolului.
Porturile Novorossiisk și Tuapse de la Marea Neagră, precum și Ust-Luga de la Marea Baltică, au fost fiecare lovite de mai multe ori. Și conductele au intrat în joc. Conducta Drujba, care transportă petrol rusesc către puținele țări din UE care mai depind de acesta, a fost lovită de cinci ori de la începutul lunii august, declanșând proteste din partea Ungariei, care rămâne în relații bune cu Moscova.
La sfârșitul lunii noiembrie, Consorțiul Conductei Caspice, care transportă 80% din totalul livrărilor de petrol kazah din Kazahstan către Marea Neagră, a anunțat că a fost atacat de două ori în decurs de patru zile.
Compania care operează conducta, deținută în comun de Rusia, Kazahstan și companii petroliere internaționale, inclusiv Exxon (XOM), Chevron (CVX) și Eni, a declarat că a doua lovitură a scos din funcțiune unul dintre cele trei puncte de acostare pentru petroliere. Ucraina nu și-a asumat niciodată oficial responsabilitatea pentru atac.
Întregul terminal a fost închis timp de două zile, potrivit lui Homayoun Falakshahi, șeful analizei pieței de țiței la Kpler. Ministrul de Externe al Kazahstanului a numit incidentul „o acțiune care dăunează relațiilor bilaterale dintre Republica Kazahstan și Ucraina”.
Vakulenko consideră că acest lucru evidențiază riscurile acestei campanii în expansiune. „Bănuiesc că Ucraina vrea să inducă teamă și să facă scump accesul oricăror petroliere în Marea Neagră”, a spus el, adăugând însă: „Cred că, prin asta, Ucraina nu câștigă simpatii și ar putea suporta anumite costuri.”
Ucraina nu dă înapoi. Recent a efectuat al treilea atac asupra unei alte verigi critice din lanțul de aprovizionare cu petrol al Rusiei – navele care îl transportă către piețele globale. O sursă din serviciul de securitate al Ucrainei a susținut că au fost folosite drone maritime pentru a ataca un petrolier sancționat din Marea Neagră, care se îndrepta spre Novorossiisk.
Primele două atacuri asupra petrolierelelor, la sfârșitul lunii noiembrie, au provocat o reacție rară din partea lui Putin, care le-a numit „piraterie”, iar Turcia a convocat, în semn de protest, atât ambasadorul Ucrainei, cât și pe cel al Rusiei.
„Nu avem alt instrument decât să tăiem fluxul de bani către Rusia pentru a opri acest război”, a declarat Oleksandr Harchenko, directorul Centrului de Cercetare a Industriei Energetice din Kiev. Faptul că aceste nave sancționate se aflau acolo în primul rând, a argumentat el, demonstrează clar că sancțiunile occidentale sunt inadecvate. „Așadar, băieți, dacă nu reușiți să vă aplicați sancțiunile, poate cineva (vă) poate ajuta”, a spus el.
Sprijinul occidental
Doi factori externi au permis Ucrainei să își intensifice atacurile asupra sectorului energetic în ultimele luni. Primul este o schimbare dramatică de poziție a Statelor Unite.
„Este foarte greu, dacă nu imposibil, să câștigi un război fără a ataca țara invadatorului”, a scris președintele SUA, Trump, pe Truth Social, la sfârșitul lunii august.
În octombrie, două surse au declarat pentru CNN că SUA au intensificat schimbul de informații cu Ucraina după summitul eșuat din Alaska dintre Trump și Putin, concentrându-se pe ținte legate de energie din interiorul Rusiei, în speranța de a forța Moscova să revină la masa negocierilor.
Europa a fost, de asemenea, de acord. „Până la sfârșitul verii, nimeni din cameră nu ar fi menționat că Ucraina ar trebui să se abțină de la lovirea vreunei ținte”, a remarcat Dovilė Šakalienė, parlamentară lituaniană care a fost ministru al Apărării al țării până în octombrie acest an, în comentarii scrise pentru CNN. „Realizarea tot mai mare în mințile europenilor că eșecul Ucrainei va afecta direct securitatea noastră într-o perioadă de mandat parlamentar standard a ajutat, de asemenea”, a adăugat ea.
„Statele Unite rămân un partener activ în ceea ce privește loviturile în adâncime ale Ucrainei asupra țintelor energetice rusești, în timp ce aliații europeni și-au intensificat implicarea”, a declarat o sursă din cadrul programului de drone al Ucrainei pentru CNN.
Al doilea mare factor favorabil pentru Ucraina a fost scăderea prețurilor petrolului, determinată de un excedent global de ofertă.
Croft, de la RBC Capital Markets, a declarat că „pur și simplu nu își putea imagina că administrația Trump, care s-a concentrat atât de mult pe menținerea unor prețuri scăzute la benzină pentru consumatori”, ar fi „atât de favorabilă” atacurilor Ucrainei asupra sectorului energetic rusesc dacă prețurile petrolului ar fi fost ridicate.
O sursă din serviciile de informații occidentale a declarat pentru CNN că Ucraina primește sprijin suplimentar în această campanie „după cum este necesar” și că „scopul este ca aceste atacuri să aibă consecințe”. Piețele globale de petrol „pot suporta acest lucru”, a adăugat sursa.
Cât timp poate rezista Rusia?
În timp ce Rusia rămâne inflexibilă în negocierile de pace, sectorul său petrolier – cel mai important pilon financiar al războiului – pare mult mai fragil decât în urmă cu un an.
Rafinăriile de petrol ale Rusiei procesează cu aproximativ 6% mai puțin țiței decât în aceeași perioadă a anului trecut, potrivit analistului Kpler, Dubey. Deși acest procent poate părea mic, el este perturbator pentru ruși, deoarece „de obicei funcționează cu doar un mic surplus de benzină”, a spus Dubey.
În septembrie și octombrie din acest an, pe internet au apărut videoclipuri cu mașini stând la coadă în fața benzinăriilor, iar guvernul Rusiei, confruntat cu penurii în unele regiuni, a decis să interzică exporturile de benzină până la sfârșitul anului. La sfârșitul lunii noiembrie, Putin a semnat o lege care permite companiilor rusești să primească o subvenție dacă rafinează petrol în rafinării din Belarus și apoi îl importă înapoi în Rusia, au relatat presa de stat – o măsură menită să stabilizeze piața internă.
Atacurile tot mai intense ale Ucrainei au coincis și cu primele noi sancțiuni impuse Rusiei de la revenirea lui Trump la putere, în ianuarie. În octombrie, Trump a anunțat sancțiuni de blocare totală asupra celor mai mari companii petroliere rusești – Rosneft și Lukoil.
Prețurile țițeiului rusesc Urals au scăzut treptat de atunci până la un nivel apropiat de cel mai redus din timpul războiului, potrivit datelor Argus Media, contribuind la coborârea veniturilor Rusiei din exporturile de petrol la cel mai scăzut nivel de după februarie 2022, conform Agenției Internaționale a Energiei. În noiembrie, presa de stat a relatat că veniturile Rusiei din petrol și gaze naturale au scăzut cu aproape 34% față de aceeași lună a anului trecut.
Vakulenko consideră că atacurile asupra facilităților energetice rusești sunt doar „unul dintre elementele puzzle-ului” privind modul în care Putin poate fi presat să caute pacea.
„Cred că nivelul de daune economice care ar trebui provocate Rusiei este probabil mai mare decât ceea ce Ucraina poate genera în acest moment”, a spus el. „Cred că, dacă situația ar deveni critică, Rusia ar putea probabil supraviețui chiar și cu jumătate din exporturile sale de petrol și gaze.”
Pentru Croft, întrebarea este dacă Ucraina și aliații săi pot menține acest efort pe termen lung.
„Combinația dintre atacurile asupra infrastructurii, concentrate pe țintele de export, și capacitatea sancțiunilor de blocare de a rezista în timp cred că ar putea, potențial, să împingă Rusia înapoi la masa negocierilor, dar trebuie să fie un efort de durată”, a spus ea.
În condițiile în care Trump pune acum presiune pe Ucraina să accepte concesii, acest lucru ar putea fi un test al apetitului său de a le face pe ambele.
Articolul original poate fi citit AICI.
