Pe 25 decembrie, creștinii sărbătoresc Nașterea Domnului, unul dintre cele mai importante momente ale calendarului religios, o zi încărcată de semnificații spirituale, tradiții și obiceiuri păstrate din generație în generație. Este o zi în care bisericile se umplu de credincioși, familiile se adună în jurul mesei, iar comunitățile își reafirmă legătura prin credință, solidaritate și respect pentru valorile creștine.
În acest context, Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București, a explicat pentru Digi24.ro care sunt rânduielile, obiceiurile și îndemnurile esențiale ale primei zile de Crăciun.
Semnificația zilei de 25 decembrie
Celebrată pe 25 decembrie, Nașterea Domnului marchează, potrivit tradiției creștine, începutul mântuirii pentru omenire, fiind un simbol al speranței și al bucuriei. În calendarul ortodox și catolic, această zi are statut de moment sacru, iar credincioșii participă la slujbe speciale dedicate praznicului.
Totodată, este și prilej de sărbătorire pentru persoanele care poartă nume cu rezonanță spirituală, marcând legătura dintre credință și viața de zi cu zi.
O sărbătoare a credinței și a comuniunii
Prima zi de Crăciun este dedicată, în tradiția creștină, cinstirii Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Potrivit Părintelui Gabriel Cazacu, această sărbătoare este trăită printr-o pregătire sufletească profundă, care începe înainte de 25 decembrie. Credincioșii sunt îndemnați să se spovedească, să se împărtășească și să se împace cu cei din jur, pentru a întâmpina praznicul cu inima curată.
„Crăciunul este trăit de fiecare dintre noi printr-o pregătire sufletească specială. Este important ca oamenii să se împace cu aproapele și să fie atenți la nevoile celor din jur”, a transmis părintele.
Colindele și bradul, simboluri ale Nașterii Domnului
În tradiția populară românească, obiceiurile religioase se împletesc cu cele populare. Casele sunt pregătite pentru sărbătoare, se împodobește bradul, iar colindătorii vestesc Nașterea Domnului, asemenea îngerilor care au cântat la Betleem. Bradul de Crăciun este privit ca un simbol al pomului vieții, iar steaua din vârf amintește de steaua care i-a călăuzit pe magi către Pruncul Sfânt.
Părintele explică faptul că magii au adus daruri cu semnificație profundă – aur, tămâie și smirnă – elemente care se regăsesc și astăzi în slujbele bisericii, prin tămâierea lăcașului sfânt și a credincioșilor.
Vizitele preoților și icoana Nașterii Domnului
Până în ziua de Crăciun, preoții merg din casă în casă cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântând locuințele și familiile. De multe ori, părintele este însoțit de copii colindători veniți de la biserică, care vestesc sărbătoarea prin cântece tradiționale.
Colindatul rămâne unul dintre cele mai iubite obiceiuri de Crăciun, fiind considerat o moștenire culturală și etnografică importantă, păstrată cu sfințenie mai ales în mediul rural.
„Legile pământului” și tradițiile populare
Există și o serie de obiceiuri populare pe care biserica nu le neagă, dar nici nu le aprobă oficial, numite de preoți „legi ale pământului”. Acestea includ aprinderea focurilor simbolice, menite să alunge spiritele rele și să protejeze comunitatea, conform credinței populare.
„Ele înfrumusețează viața comunităților, mai ales în mediul rural, și se păstrează în locurile unde oamenii duc mai departe, cu iubire și credință, obiceiurile străbune”, a explicat Părintele Cazacu.
Masa de Crăciun și adevărata semnificație a sărbătorii
Ziua de Crăciun este cinstită alături de familie, la masa festivă, însă părintele subliniază că sărbătoarea nu se reduce la daruri sau la belșugul mesei. Crăciunul este, înainte de toate, o celebrare a sufletului, a comuniunii dintre oameni și a legăturii cu Dumnezeu.
Este o perioadă a reflecției, a iubirii și a generozității, în care credincioșii sunt îndemnați să ofere sprijin celor aflați în dificultate și să transforme belșugul în fapte bune.
Ce nu se face în prima zi de Crăciun
Părintele Gabriel Cazacu amintește că aceste zile sunt rânduite pentru liniște, rugăciune și comuniune, nu pentru munci grele, nici în gospodărie, nici pe câmp. Potrivit rânduielii bisericești, zilele de sărbătoare sunt închinate lui Dumnezeu, iar munca nu aduce spor.
În locul risipei, Crăciunul cheamă la cumpătare și responsabilitate, la transformarea belșugului în ajutor concret pentru cei nevoiași.
Pomana și grija față de cei singuri
Din bucatele pregătite pentru sărbători, credincioșii sunt îndemnați să ofere pachete de pomană, în amintirea celor care nu mai sunt printre noi. Este un gest care unește rugăciunea cu fapta bună și păstrează vie legătura dintre iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de semeni.
Totodată, gândul trebuie să se îndrepte către cei care își petrec sărbătorile în singurătate, față de care există o datorie morală și creștină de a fi primiți și sprijiniți.
Crăciunul, timp al păcii și al generozității
Potrivit Părintelui Cazacu, spiritul autentic al Crăciunului se regăsește în capacitatea de a dărui, de a ierta și de a fi împreună, în pace și iubire. Fiecare gest de bunătate, fiecare cuvânt rostit cu dragoste și fiecare rugăciune spusă cu sinceritate contribuie la trăirea adevărată a acestei sărbători, care rămâne un reper fundamental al credinței și al vieții comunitare.
