Așa cum am menționat în prima parte a acestui material, este important să știm cine sunt cei care promovează propaganda de tip fascist și extremist în România, de ce fac asta și dacă pot fi contracarați.
Avem de-a face cu mai multe tipuri de vectori pentru acest tip de mesaje, iar modalitățile de acțiune și scopurile se întrepătrund sau chiar se confundă.
În primul rând avem actori din politica internă sau din structurile interne ale statului român. Partide ca AUR, SOS, POT, Partidul Patrioților și alte asemenea au în spate și diverse persoane din structurile de informații sau armatei. Chiar cu o mișcare extremistă destul de fragmentată în România, peste 40% din români ar vota cu asemenea partide, nu neapărat pentru că sunt atrași de politica acestora, ci pentru a pedepsi actuala clasă politică.
Deși era vizibil de mult timp, cu ocazia alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024, ne-am convins oficial și de existența unor actori statali care vor destabilizarea democrației românești. În principal, Rusia, dar nici China nu e departe.
Și nu în ultimul rând, avem o coloana a cincea, apărută în timpul pandemiei, un grup destul de numeros de influenceri, ziariști, persoane publice, care acționează la comandă. Aici interesele partidelor extremiste sunt de multe ori comune cu cele rusești, iar rușii s-au ocupat cu mare succes de organizarea în echipe a celor de mai sus pentru a împinge masiv în spațiul online narativele Kremlinului sau teme stabilite care au declanșat ceea ce se potrivește cel mai bine conținutului promovat pe rețele sociale: ură, frică, furie.
Pentru că aceste acțiuni de război hibrid au avut succes, au apărut evident și adepții, de cele mai multe ori, cei mai fanatici promotori de mesaje fasciste sau extremiste.
Șarlatani, pentru că despre asta vorbim, există dintotdeauna pe planetă. Ce e nou e mediul de furnizare a mesajului. Internetul le-a digitalizat discursul. Rețelele sociale l-au viralizat. Iar microtargetarea, algoritmii și chatboții AI au făcut posibile profilarea psihologică online, scalarea și măsurarea exactă a performanței.
Caracteristicile discursului fascist, păstrate la virgulă
Regula principală este că mesajul este întotdeauna unidirecțional, pentru a nu permite vreo controversă. Sunt fluturate doar idei și concepte simple, cuvinte gen „patrie”, „libertate”, „democrație”.
Călin Georgescu nu a fost niciodată la un jurnalist care chiar să-i pună întrebări, nu a participat niciodată la un dialog. George Simion a participat la o singură dezbatere în campania prezidențială, apoi nu a mai venit. A făcut un singur interviu serios cu un ziarist din care a reieșit că mai toate acțiunile AUR, inclusiv cea cu casele de 35.000 euro, au fost „marketing”. Diana Șoșoacă trebuie să urle ca să capteze atenția, prin ce spune nu reușește. Ana Maria Gavrilă de la POT, după celebrul interviu cu „iț gon”, în care a recunoscut în direct că minte, nu mai discută cu ziariști.
După aceste tentative jenante de a ieși din manualul propagandei extremiste, respectivii și adepții lor s-au refugiat la emisiunile ziariștilor prieteni și mai ales în online, unde nu pot fi contraziși.
O altă regulă respectată a propagandei este promovarea doar a punctului de vedere extremist, nimic din ce le-ar putea anula minciunile. Să vedem câteva exemple, care nu sunt pomenite în sutele de materiale promovate de extremiști:
Fapt – Dacia Sandero, produsă în România, este, pentru al doilea an la rând, cea mai vândută mașină din Europa.
Varianta extremistă – Georgescu: „în România nu se mai produc nici scobitori”, industria e distrusă, străinii ne-au luat tot.
Fapt – România este cel mai mare exportator de cereale din Europa (33% din export în 2025).
Varianta extremistă – „odată eram grânarul Europei” (nu am fost niciodată, abia acum suntem), agricultură e distrusă complet, românii mor de foame.
Fapt – România a primit în total net 71 de miliarde euro de la UE din 2007 (ar fi fost sute de miliarde, dar pentru că PSD…). Ultima plată a fost acum trei zile, aproape un miliard de euro (mai exact 998,7 milioane) pentru subvenții agricole.
Varianta extremistă – „suntem o colonie”, „sclavii UE, ne-au luat tot, nu mai avem nimic”, „noi murim de foame și ajutăm Ucraina cu 50 de milioane de euro, de aia ne cresc taxele”
Foarte mult efort se depune pentru alte direcții importante, gen mitul străinilor care ne invadează, noi vrem pace, nu război etc.
Constantă rămâne însă componenta conspirațiilor emise pe bandă rulantă. Efectele sunt că nu mai există diferență între realitate și ficțiune, corect e doar ce spune liderul fascist și adepții săi și, în al doilea rând, frica, faptul că adepților le e frică îi face să fie mai apropiați de grup, pentru a se simți protejați.
Chemările la protest, boicot la plata taxelor, manifestații, încearcă să acrediteze ideea că e rău, că suntem în pragul războiului și foarte săraci. O economie care se stabilizează și creșterea nivelului de trai ar face discursul fascist inutil. E o problemă de supraviețuire pentru ei, de fapt, nu contează că asta ar putea duce la destabilizarea democrației sau falimentul economiei, patriotismul de fațadă nu ține cont de aceste aspecte.
Scopul și metoda
Putere, bani și haos. Asta se urmărește, în funcție de cine produce manipularea. Iar pentru că interesele rusești de destabilizare se confundă cu cele ale „patrioților” români, care sunt de acord cu asta dacă îi aduce la putere, s-a născut o prietenie frumoasă.
La asta mai adăugăm și pe cei care promovează online o anume temă dată, dacă e pe bani. I-am văzut la alegerile prezidențiale și de atunci tot apar, din ce în ce mai mulți, că nu e greu, trebuie să faci niște video și să atragi reacții pe net. Sunt pe rând pro Lia Savonea, pro Putin, pro sau anti Trump, promovează orice teorie a conspirației, nu contează, cât timp se fac bani din asta.
Cât despre adepți, de obicei considerăm că au greșit și își vor da seama de eroarea lor. Nu e chiar așa. A greși înseamnă că te gândești la o problemă și găsești o rezolvare greșită. Aici nu e vorba de asta. Pentru ca un șarlatan să convingă pe cineva, sunt necesare trei condiții:
Dorința neîmplinită – se identifică un vis arzător (bogăție rapidă, sănătate perfectă, mântuire sau o soluție politică magică). Șarlatanul te convinge că el este singura cale prin care acel vis poate deveni realitate.
Scepticismul față de instituțiile tradiționale – trebuie să existe o neîncredere profundă față de „sistem”, experți sau autorități (medici, bănci, presă tradițională), erodarea lasă un gol pe care șarlatanul îl umple cu „cunoștințe secrete” sau „adevăruri ascunse”.
Izolarea socială și nevoia de apartenență – victimele cele mai sigure sunt cele care se simt deconectate de comunitate. Șarlatanul oferă o identitate și o comunitate de „inițiați”. Odată intrat în această rețea, victima devine imună la dovezile externe, deoarece părăsirea grupului ar însemna pierderea noii sale identități sociale.
Doar dacă aceste trei condiții sunt îndeplinite se naște o relație de durată.
Am relatat în Monitorul despre regizorul ceh care a dus în Ucraina trei cetățeni ce nu credeau că e război. Respectivii s-au întors exact cu aceleași convingeri pro-ruse și după ce au văzut toate grozăviile războiului. Cele trei condiții de mai sus fuseseră îndeplinite, de aia.
Așa că perioada discuțiilor în urma cărora adepții liderilor extremiști să poată fi convinși s-ar putea să fi trecut. Este posibil ca, așa cum declara regizorul ceh mai sus menționat, în timp ce încercăm să îi convingem, ei să ne omoare liniștiți, după ce ajung la putere, doar pentru că avem alte opinii.
Ce se poate face
Pentru că motorul acestor mișcări este dezinformarea online, nu se pot face prea multe. De altfel, autoritățile române s-au trezit abia spre finalul anului 2025, probabil la insistențele membrilor UE și NATO.
Rețelele sociale nu pot fi blocate, nu de țara noastră, cel puțin. Instituțiile statului român, gen CNA, care ar putea retrage de pe rețele materialele ce dezinformează, sunt complet depășite, au foarte puțin personal și probabil și mai puțin interes. Dacă retrag după o luna sau două un material de pe o rețea socială, nu mai are nici un rost. Serviciile de informații nu se implică prea tare, am văzut rapoartele destul de subțiri de după anularea alegerilor.
E o diferență foarte mare, pe de o parte avem informații care se mișcă în mediul online cu viteza electronilor și trebuie combătute cu o birocrație care face pași de melc.
Soluția trebuie căutată la vecinii noștri care au avut (și încă au) aceleași probleme, moldovenii de peste Prut și ucrainenii. Republica Moldova a schimbat legislația foarte rapid și asta le-a permis să descopere și să aresteze rețele întregi de troli, de influenceri plătiți de ruși și să desființeze ferme de boți.
Până și bulgarii au publicat o listă cu câteva sute de nume de persoane publice care scriau dezinformări rusești pentru 1000-2000 de euro pe lună. Era doar vârful aisbergului, monitorizați erau câteva mii. Ziariștii lor au găsit și o platformă, share4pay, care plătea cetățeni bulgari cu sume modice pentru a distribui știri false, iar autoritățile au reacționat imediat.
Evident că în România se întâmplă la fel, și ziariștii scriu, dar autoritățile sunt absente. Însă asta trebuie să fie calea. Cea legală. Chiar cu legile existente pot fi arestați, amendați sau condamnați mulți din cei care dezinformează voios în mediul online. După câteva sentințe și o listă publicată cu sume de bani primite pentru că au fost „patrioți”, patriotismul ăsta online se stinge.
Șansele sunt mici să se întâmple așa ceva, însă, autoritățile române deocamdată apreciază greșit importanța propagandei extremiste și rolul acesteia în societate.
Cătălin MORARU
