Doar din grijă pentru cetăţean Ciprian MITOCEANU scriitor

Statul paralel. O realitate pe care guvernanţii vor să o impună fiecărui cetăţean, să vadă tot românul ce înseamnă să fii persecutat de statul paralel şi ce mai mişună în slujba lui. Stat paralel există; am mai spus-o şi cu alte ocazii. Şi, foarte probabil, o s-o mai repet; modul în care este guvernată ţara asta mă obligă la aşa ceva, mai ales că trăiesc în acea Românie reală şi crudă pe care politicienii ne-o prezintă ca fiind numai lapte şi miere. Asta pornind de la premisa că dacă lor le merge bine e obligatoriu ca şi altora să le meargă la fel. Pe vremea Odiosului împuşcat circula un banc privitor la şampanie. Care era băută de popor prin ai săi reprezentanţi. La fel este şi acum; reprezentanţilor le merge bine. Poporul trebuie să strângă cureaua, după zisa rămasă celebră de la Ciorbea. Iar guvernanţii au descoperit că, fiind vorba de cureaua altora, aceasta poate fi strânsă oricât. E de ajuns să promiţi că România anului 2040 o să fie prosperă şi cinstită şi să promiţi o viaţă mai bună pentru copii şi nepoţi. În rest, poţi să faci orice. Şi să ai nesimţirea să pretinzi că e bine, că totul este minunat. Grija guvernului pentru cetăţeni depăşeşte orice închipuire. De pildă, zilele acestea pensionarii au aflat că nu-şi mai primesc pensiile în avans. Ce dacă veneau Sărbătorile Pascale? Cine a fost chibzuit a pus ceva bani deoparte pe timpul postului. Cine nu, a petrecut Paştele cu urzici, ştevie şi leurdă. Oficial motivaţia a fost ca din filmele cu proşti (dar parcă nu suntem foarte departe). Cică o să fie o perioadă cam lungă între pensia primită luna asta şi cea de luna viitoare. Şi se ştie că pensionarii nu sunt prea cumpătaţi; cum pun mâna pe bani, cum se reped la farmacii sau îi risipesc pe plata facturilor. Era inconştienţă totală să li se permită să cumpere şi ei ceva ouă sau un miel, ori vreun parizer ceva mai pretenţios. În ceea ce-i priveşte pe salariaţi, la un moment dat se vehicula zvonul că profesorii şi-ar fi putut primi salariile în avans, dar cu condiţia să fi renunţat la mărirea de salariu operată la începutul lunii martie. Că a fost zvon pus la cale de agenţii statului paralel, că era pe bune, nu prea contează, e genul de acţiune ce se pliază perfect pe modul de a gândi al celor care ne conduc. Până la urmă a rămas stabilit că nu se plătesc. Cică nu era corect faţă de sectorul privat, unde lefurile nu se plătesc în avans. Dar când aţi făcut harcea-parcea cu salarizarea nu v-aţi gândit la sectorul privat. Când aţi mărit lefurile primarilor şi indemnizaţiile consilierilor, când v-aţi tras pensii speciale nu vă prea încerca grija de sectorul privat. O altă minciună din arsenalul statului paralel a fost cea privitoare la contribuţiile la Pilonul 2 de Pensii. Statul paralel a promis iniţial că nu vor fi afectate. Cei care au tras semnale de alarmă privitoare la naţionalizarea pilonului 2 au fost pedepsiţi cu promptitudine şi foarte aspru. Tot pe banii cetăţeanului, se înţelege. Dar, deşi paralelii se dau de ceasul morţii să ne demonstreze că nu s-a întâmplat nimic, contribuţiile pentru pensia privată au scăzut. Au scăzut contribuţiile nete, deşi salariile au crescut – vorbesc de cei care au avut parte de bucuria asta. Cum anume s-a întâmplat? E genul de mister pe care oficialii îl rezolvă urlând că e vorba de dezinformare şi de mâna statului paralel. Ba, ca totul să fie în regulă, se vorbeşte tot mai des de naţionalizarea pilonului 2 pentru că ar fi inadecvat administrat. E drept că rentabilitatea pilonului 2 lasă de dorit. De la implementarea programului şi până în momentul de faţă salariile au crescut de vreo trei ori. Valoarea unei unităţi de fond s-a dublat în cel mai bun caz, deci nu arată chiar foarte grozav. Dar dacă ţinem cont de faptul că statul s-a dovedit a fi un administrator extrem de prost pentru tot ce a avut în mână, dacă ţinem cont că momentan se merge pe descentralizare tocmai în ideea ca statul să răspundă pentru nimic e clar că naţionalizarea contribuţiilor la pensia privată nu e o idee bună decât pentru parveniţii politici. Care vor să mai lungească puţin perioada petrecută la butoane, perioadă de acumulări şi realizări personale. Când dezastrul de la pensii va fi complet – foarte probabil taman prin 2040 – Dragnea şi ai lui vor fi departe. Prin Costa Rica, la o cafea cu Bica şi Udrea, depănând amintiri din statul paralel. Pe care au reuşit, în sfârşit, să-l învingă. Pentru că, în viziunea lor, statul paralel suntem noi.