Senatul a adoptat o propunere legislativă privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu amendamente admise. Proiectul a fost adoptat cu 79 de voturi „pentru”, zece „împotrivă” şi 13 abţineri. Proiectul de lege care trebuie să transpună directiva Uniunii Europene în acest sens a fost elaborat cu întârziere de peste un an.
Cu toate acestea, varianta care a trecut de camera superioară ignoră două dintre cele mai importante prevederi: cea referitoare la tranzacţiile făcute de persoanele expuse politic şi cea referitoare la acţiunile la purtător.
Prima e clar specificată în Directivă, dar senatorii au considerat că persoanele expuse politic, aşa cum sunt parlamentarii şi miniştrii, sunt exceptaţi de la monitorizarea atentă a tranzacţiilor şi relaţiilor de afaceri. Sunt menţionate acolo proceduri mai riguroase de urmărire a transferurilor de bani, iar tranzacţiile mai mari de 2.000 de euro trebuie automat raportate, dar acestea nu se aplică şi politicienilor. Majoritatea PSD-ALDE invocă o presupusă neconstituţionalitate a prevederii, pe motiv de discriminare. Şi susţine că dacă prevederea ar fi fost transpusă ca în legislaţia europeană, ar fi existat abuzuri.
O altă prevedere modificată în Senat se referă la acţiunile la purtător. Deţinătorii unor astfel de titluri nu apar înscrişi nicăieri şi cel care are, fizic, acele bucăţi de hârtie e proprietar. E un sistem introdus în anii negri ai tranziţiei, în 1991, tocmai pentru a permite afaceri necurate. Cu acţiuni la purtător a fost deţinută ă perioadă lungă TelDrum. Şi această formă de organizare a întărit speculaţiile că este controlată de Liviu Dragnea. TelDrum a înscris în decembrie la Registrul Comerţului numele acţionarilor săi. Dragnea nu apare, dar sunt apropiaţi ai săi.
Directiva spune clar că acest tip de acţiuni trebuie să dispară din toate statele membre. Dar articolul trecut de Senat le dă răgaz celor care deţin acţiuni la purtător să le transforme în acţiuni la vedere într-o perioadă de un an şi jumătate. Adică să aibă timp suficient să găsească interpuşi de încredere. După ce trece această perioadă de graţie, firma riscă dizolvarea.
Directiva privind combaterea spălării banilor trebuie transpusă de fiecare stat în parte, dar România a întârziat momentul – motiv pentru care a fost trimisă deja în judecată la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Guvernul putea merge pe varianta ordonanţei de urgenţă, dar a preferat să trimită proiectul în procedură legislativă.
