Ţiriac şi Emirul Qatarului se hotărăsc să petreacă o vacanţă împreună.
Prima oprire: Paris, Salonul auto:
– Un Ferrari din ăsta am să-mi iau, zice Ţiriac după ce chibzuieşte puţin.
– Un Ferrari din ăla, un Bugatti din ăla, un Maserati, un Maybach, zice şi emirul pe nerăsuflate.
– Dar nu-i cam mult? întreabă Ţiriac.
– E ca şi cum nu m-ar costa nimic, răspunde emirul.
A doua oprire: Nisa, Coasta de Azur:
– Am să cumpăr vila aia, zice chibzuitul Țiriac, arătând cu degetul undeva pe deal.
– Eu am s-o iau pe aia, pe cealaltă şi pe aia, zice fără niciun efort vizibil emirul… Ştii ce, am să cumpăr toata aşezarea, mai puțin vila ta, prietene Ţiriac, continuă el.
– Dar nu-i cam mult? Întreabă din nou Ţiriac.
– E ca și cum nu m-ar costa nimic, răspunde emirul.
A treia oprire: Piata Sf. Petru, Vatican. Alături de mii de oameni, cei doi prieteni îl aşteptau pe Papă să-i bincuvânteze. După câteva minute Papa apare în balcon, face câteva semne neobişnuite şi cuvântă:
– Allahu Akbar!
Toata lumea a amuţit! Doar Emirul satisfăcut:
– Eh, de abia treaba asta m-a costat ceva, ceva!
