Sătul de atâtea certuri cu nevasta, Gheorghe se călugărește. Starețul mănăstirii îl cheamă să-i spună regulamentul:
– Noi facem jurământ de tăcere. Ai voie să vorbești o singură dată pe an, când te întreb eu, dar poți să spui numai două cuvinte.
După primul an starețul, îl cheamă iar pe Gheorghe:
– No, ai ceva de comunicat?
– Patu’ tare.
– Bine, dau poruncă să se rezolve.
După al doilea an:
– Mai vrei să spui ceva?
– Mâncarea rece.
– Bine, dau poruncă să se rezolve.
Și după al treilea an, Gheorghe îi spune starețului:
– Plec acasă.
– No, foarte bine! Că de trei ani, te ții numa’ de reclamații!
