Pe vremea comunismului, doi tipi calcă un porc cu maşina, la marginea unui sat. Unul zice:
– Hai s-o ştergem!
Celălalt zice:
– E corect să-l găsim pe proprietar, să-i spunem ce s-a întâmplat şi să-l despăgubim.
Zis şi făcut; unul păzeşte maşina şi porcul. Celălalt pleacă în sat să anunţe trista veste. Trece o oră, trec două şi solul nu se întoarce. Cel rămas ascunde porcul, închide maşina şi se duce în sat să dezlege misterul. Satul — pustiu. Într-o curte, însă, toată populaţia zăcea în grămezi–grămezi, într-o beţie generală. Sub o masă, îl descoperă pe amic, îi toarnă o căldare cu apă în cap şi-l întreabă ce s-a întâmplat. Ăla povesteşte:
– Am venit, am aflat cine e proprietarul, dar oamenii m-au sfătuit să-i spun pe ocolite, că e cardiac. Aşa că i-am aţinut calea, aşa, ca din întâmplare, şi am găsit un pretext de a intra în vorbă şi i-am trântit-o: „Trăiască 23 august, măi bade, măi!”. Omul, bine pregătit politic, mi-a replicat voios: “Trăiască, trăiască şi să trăiască şi Partidul nostru în frunte cu cel mai iubit fiu, tovarăşul Niculae Ceauşescu!”
Eu, când am văzut că e vesel, mi-am luat inima în dinţi şi i-am spus trist:
– Ştii, porcul a murit!
Şi el, nu ştiu de ce, s-a bucurat foarte tare şi a dat de băut la tot satul, de ne-am îmbătat toţi!…
A murit porcul
