Un alpinist neasigurat stătea să cadă de pe un perete de stâncă. Abia se mai ţinea cu o mână deasupra hăului. Se uita la cer şi striga disperat:
-Doamne, e cineva acooolooo?
Se aude o voce gravă:
– Da, fiule!
– Ce să fac să nu mă zdrobesc de pământ?
– Roagă-te să-ţi fie iertate păcatele şi desprinde-te de stânca fără teamă.
Se gândeşte puţin alpinistul, apoi strigă iar:
-Altcineva mai e acooloo?
