Rețelele sociale au devenit o sursă de bază pentru sfaturi nutriționale și un spațiu în care influencerii concurează cu, și adesea acoperă, recomandările bazate pe dovezi. Comunitatea științifică ar trebui să contracareze această răspândire virală a dezinformării, făcând informațiile de încredere mai accesibile, scriu jurnaliștii de la Nature.
Natura intrinsecă a rețelelor sociale prioritizează viralitatea în detrimentul credibilității. Acest bias algoritmic permite răspândirea dezinformării legate de nutriție, ceea ce înseamnă că afirmațiile discutabile, dar convingătoare pentru public, pot câștiga rapid tracțiune.
Exemple reale de dezinformare nutrițională virală includ curele de „detox” (de pildă, cure de mai multe zile cu sucuri sau „ceaiuri pentru slăbit”), dietele bazate pe un singur aliment (cum ar fi dietele exclusiv cu carne), dietele de excludere (de pildă, fără carbohidrați, fără fructe, fără uleiuri din semințe), sfaturi nutriționale presărate cu teorii conspiraționiste (de exemplu, ideea că laptele crud este mai „natural” decât cel pasteurizat) și escrocherii cu suplimente promovate fără dezvăluirea plății sau plasări de produse (cum ar fi pastilele pentru slăbit sau pulberile „vindecătoare universale”).
Aceste strategii promit adesea pierdere rapidă în greutate sau tratamente eficiente pentru boli cronice, dar contrazic recomandările de sănătate publică bine stabilite. Deși oamenii pot experimenta, sau pot avea iluzia că experimentează, unele beneficii pe termen scurt, efectele negative pe termen lung ale unor astfel de regimuri extreme depășesc adesea câștigurile inițiale.
Un risc evident al adoptării sfaturilor dietetice de pe rețelele sociale este că utilizatorii pot amâna sau evita să caute ajutor profesional, ceea ce poate duce la afecțiuni prost gestionate și complicații evitabile. Un alt aspect îngrijorător este impactul asupra imaginii corporale și al sănătății mintale.
Anxietatea, depresia și lipsa stimei de sine sunt legate de presiunile menținerii unei imagini „ideale” online, promovate pe rețelele sociale, și pot împinge indivizii spre comportamente extreme. Adolescenții sunt deosebit de expuși riscului de a cădea pradă dezinformării și de a prioritiza rezultatele rapide în locul sănătății pe termen lung.
Consecințele dezinformării nutriționale nu se limitează la indivizii care o consumă, ci se pot extinde la probleme de sănătate publică și pot submina încrederea în sistemele de sănătate.
Atunci când publicul este expus la informații contradictorii (de pildă, „spanacul conține oxalați toxici” versus „mănâncă legume verzi”), acesta își poate pierde încrederea în politicile bazate pe dovezi — sau chiar în știință, în general. Această erodare a încrederii este deosebit de periculoasă într-o perioadă în care politicile de sănătate publică sunt tot mai des instrumentalizate în dezbateri politice.
Dacă publicul ajunge să-i perceapă pe influenceri ca pe autorități în domeniul sănătății, această schimbare ar putea complica atât relația dintre medic și pacient, cât și implementarea intervențiilor susținute de știință.
În acest sens, rețelele sociale permit indivizilor fără pregătire formală să pară la fel de autoritari ca profesioniștii experimentați. Deși influencerii carismatici pot să nu aibă calificări, ei se folosesc de simboluri ale autorității, precum titluri cu sonoritate profesională sau purtarea unui halat alb, și utilizează povestirea, cuvintele la modă și implicarea emoțională pentru a părea cunoscători și de încredere.
Conținutul este adesea simplificat excesiv, ceea ce îl face mai ușor de digerat, dar și înșelător, dacă îi lipsește contextul adecvat. În schimb, experții consacrați se pot lovi de o barieră de încredere dacă nu sunt la fel de abili în aceste tactici de atragere a atenției, ceea ce face ca informațiile de încredere să pară mai puțin captivante și să se piardă ușor într-un scroll rapid pe rețelele sociale.
Această disonanță sugerează, în cele din urmă, că pentru a concura în spațiul rețelelor sociale, experții trebuie să devină influenți — sau să colaboreze cu cei care sunt. Ar trebui să învățăm cu toții de la influenceri și să devenim mai buni la a explica subiecte complexe, la a crea formate atractive și la a capta atenția.
„Apetitul” publicului pentru conținut credibil poate fi considerabil dacă acesta este ambalat într-un mod prietenos și captivant, ceea ce ar putea, în cele din urmă, să încline balanța către informații mai bune.
De exemplu, experții ar putea sugera schimbări simple pentru o alimentație mai sănătoasă, ar putea demonta mituri nutriționale comune sau ar putea explica știința din spatele ghidurilor dietetice prin infografice atractive și videoclipuri scurte. În același timp, experții ar trebui să monitorizeze tendințele emergente și să creeze conținut personalizat și oportun pentru a contracara dezinformarea înainte ca aceasta să se răspândească.
Eforturile pe termen lung trebuie să se concentreze pe îmbunătățirea nivelului de alfabetizare mediatică (socială) a publicului prin inițiative educaționale și campanii de conștientizare care să ofere oamenilor abilități de verificare a surselor, de distingere a anecdotei de dovadă și care să stimuleze un scepticism sănătos.
În cele din urmă, organizațiile profesionale și guvernamentale ar trebui să-și folosească influența pentru a promova schimbări la nivel de sistem, care să creeze un ecosistem informațional mai sănătos, precum presiunea asupra platformelor sociale de a implementa verificarea faptelor sau o moderare mai bună a conținutului de sănătate.
Riscurile preluării sfaturilor nutriționale de pe rețelele sociale includ pericole directe asupra sănătății, rezultate din practici neverificate, și o „infodemie” mai largă, care poate distorsiona percepția publică și poate slăbi încrederea în știință. Comunitatea științifică ar trebui să dezvolte modalități de a amplifica vocile experților, asigurându-se că adevărul și implicarea merg mână în mână.
Articolul original poate fi citit AICI.
