Un scriitor italo-elvețian, specializat în jocurile de putere la cel mai înalt nivel și în autocrați, a devenit o lectură esențială pentru elita politică europeană, în special pentru Emmanuel Macron, relatează jurnaliștii de la POLITICO.
Vedem un outsider printre mica suită de persoane care îl însoțesc pe președintele francez Emmanuel Macron pe coridoarele înguste ale Națiunilor Unite și în sălile somptuoase de întâlniri ale hotelului Ritz Carlton din Riad. Nu este nici bodyguard, nici consilier, nici diplomat. Se consideră pur și simplu un scriitor.
Numele lui este Giuliano da Empoli, iar în ultimii ani lucrările sale au devenit unele dintre cele mai la modă lecturi pentru cei din sălile puterii europene.
La fel ca faimosul diplomat florentin Niccolò Machiavelli, autorul „Prințului”, da Empoli s-a specializat în a diagnostica oamenii puternici ai epocii sale. Dacă pentru Machiavelli asta însemna să studieze secretele succesului lui Cesare Borgia, da Empoli explorează lumea lui Donald Trump, Vladimir Putin și a prințului saudit Mohammed bin Salman.
Ultimele sale două cărți s-au concentrat asupra tiranilor și autocraților, iar președinții și miniștrii din întreaga Europă le-au devorat în speranța de a supraviețui într-o lume geopolitică din ce în ce mai nemiloasă.
Macron este prieten cu da Empoli și îl citează în discursurile sale. Prim-ministrul danez Mette Frederiksen — care și-a petrecut mare parte din acest an confruntându-se cu Trump în privința amenințărilor acestuia legate de Groenlanda — are o legătură directă cu flegmaticul autor italo-elvețian.
Într-un salon elegant, cu vedere spre grădina sediului parizian al editurii Gallimard, da Empoli a recunoscut pentru POLITICO că, asemenea lui Machiavelli, îi place „să fie cel care se află în încăpere, în locul unde se iau deciziile și se întâmplă lucrurile, dar care rămâne puțin deoparte.”
Dacă Machiavelli a conceput „Prințul” ca pe un manual de realpolitik pentru omul de stat florentin Lorenzo de’ Medici, da Empoli se vede și el ca oferind sfaturi liderilor epocii sale, în schimbul accesului la subiecte de cel mai înalt nivel.
„Pentru mine, este o modalitate de a obține material care să-mi hrănească scrisul. Pentru ei, este și o modalitate de a avea o perspectivă diferită de cea a consilierilor profesioniști sau a altor persoane cu care vorbesc”, a spus el.
Machiavelli și da Empoli au avut, desigur, motive diferite pentru a lua condeiul în mână. Florentinul și-a scris capodopera încercând să-și recâștige favorurile și un rol politic pe lângă familia Medici, din ordinul căreia fusese torturat. Da Empoli a insistat că este mai fericit ca scriitor, rămânând pe margine. Destul de ironic, el a spus că a fost dezgustat de natura nemiloasă a politicii cu care s-a confruntat în tinerețe.
Bruxelles nu este un prădător
În Franța, mania da Empoli este în plină desfășurare. Companii, universități, grupuri de lobby și think tank-uri fac eforturi considerabile pentru a-l aduce să vorbească la evenimentele lor.
„Este un mare cap de afiș. Clienții vor să-l rezervăm ca invitat la evenimentele și seminariile lor anuale, mai ales având în vedere incertitudinile geopolitice actuale”, a declarat un consultant de strategie din Paris, care a cerut anonimatul pentru a-și proteja relațiile cu clienții. „Dar este greu să-l obții, deoarece agenda lui este plină pentru luni de zile.”
Macron l-a adus la Adunarea Generală a Națiunilor Unite în septembrie anul trecut, urmată de o vizită de stat în Canada. În decembrie, el s-a alăturat președintelui francez într-o vizită oficială în Arabia Saudită, unde și-a umplut caietul cu idei pentru cea mai recentă carte — pe care președintele francez a citat-o într-un discurs adresat armatei în această vară.
Acea carte, „Vremea prădătorilor”, a fost publicată în limba franceză în primăvară, apoi tradusă în mai multe țări, printre care și România. Ea explorează universul lui Trump, Putin, prințul moștenitor Mohammed bin Salman și președintele salvadorian Nayib Bukele — autoproclamatul „cel mai cool dictator din lume”. (În această lucrare de non-ficțiune nu există nicio mențiune a instituțiilor Uniunii Europene sau a liderilor săi — pe care da Empoli îi consideră exact opusul prădătorilor.)
Da Empoli susține că acești lideri își datorează mare parte din succes capacității de a-și surprinde adversarii prin decizii pripite și uneori nemiloase, precum uciderea și dezmembrarea jurnalistului Jamal Khashoggi.
Prințul moștenitor saudit, scrie da Empoli, este tipul de lider care ar fi prosperat în vremurile lui Machiavelli. Da Empoli l-a descris drept „reîncarnarea” cardinalului italian Cesare Borgia — care, după cum nota Machiavelli, își ucidea dușmanii după ce îi invita la cină.
„Acești Borgia sunt personaje care se mișcă într-o lume fără reguli — sau care încalcă regulile, producând miracole politice”, a spus da Empoli.
Este o lume în care Bruxelles-ul, legat de reguli, se chinuie să facă față.
„Dacă există ceva care îi unește pe Trump, Putin și pe stăpânii tehnologiei … este faptul că toți atacă aproape zilnic Bruxelles-ul, regulile sale, procesul de integrare europeană”, a spus el. „După ce am scris o carte întreagă despre prădători, este normal, firesc, ca Bruxelles-ul să nu apară în ea.”
Vecinul lui Machiavelli
Politica a făcut parte din viața lui da Empoli încă din copilărie. Tatăl său, Antonio, a fost un economist de top care l-a consiliat pe premierul socialist Bettino Craxi. În 1986, seniorul da Empoli a supraviețuit unui atac al teroriștilor de extremă stângă, când Giuliano avea 12 ani. Atunci a învățat pentru prima dată că politica vine la pachet cu o doză inevitabilă de violență — o temă la care revine regulat în cărțile sale.
„Politica este activitatea care trebuie să ne împiedice să ne ucidem între noi, dar tocmai din acest motiv ea concentrează în sine o mare doză de violență”, a spus el.
Da Empoli devenise un tânăr progresist la începutul anilor ’20, dar era intrigat, din punct de vedere academic, de succesul magnatului de centru-dreapta Silvio Berlusconi în rândul tinerilor alegători, care în anii ’90 înclinau spre stânga.
„Mi s-a părut important să investighez motivele succesului adversarului — ceea ce, până la urmă, este ceea ce am continuat să fac până astăzi”, a spus el.
Așadar, tânărul scriitor și-a publicat prima carte despre dificultățile tinerilor italieni, în care a criticat stânga italiană pentru că urmărea consensul pe termen scurt în detrimentul generațiilor viitoare.
Cartea i-a adus invitații la prânz și prietenia fostului președinte italian Francesco Cossiga, un creștin-democrat excentric. Iar ideile sale s-au potrivit perfect cu politicile susținute mai târziu de Matteo Renzi, pentru care da Empoli avea să lucreze.
Da Empoli a început ca și consilier al lui Renzi, pe vremea când viitorul premier era primar al Florenței. Ca adjunct al lui Renzi pentru cultură, biroul lui da Empoli din Palazzo Vecchio se afla chiar lângă cel ocupat odinioară de Machiavelli, pe vremea când acesta era secretar al Republicii Florentine. A spus la un moment dat că a simțit chiar și spiritul faimosului autor plutind acolo.
În anii petrecuți alături de Renzi la Florența, da Empoli a ajuns la concluzia că politicienii abili găsesc prea multă plăcere în violență și trădare, iar asta nu era ceea ce căuta el.
Astfel, da Empoli a părăsit treptat politica de prim-plan. A fondat un think tank numit Volta în 2016, a publicat articole și a scris cărți despre ascensiunea mișcărilor populiste — inclusiv Mișcarea 5 Stele din Italia — și despre rolul consilierilor din umbră care le susțin.
Cu toate acestea, da Empoli a continuat să graviteze în jurul lumii politice, dezvoltând o rețea de contacte influente, de la Macron la fostul secretar de stat american Henry Kissinger, fără a tăia niciodată complet cordonul care îl lega de politică.
După ani de navetă între Italia și capitala franceză, în 2019 da Empoli s-a mutat la Paris, orașul său natal, atras de „legătura intimă dintre literatură și politică” din această țară. Capitala Franței rămâne un loc în care autorii și filozofii se bucură încă de faimă la nivelul starurilor rock și al actorilor, iar politicienii încearcă în mod regulat să scrie ficțiune. Macron, adolescent fiind, visa chiar să devină scriitor.
Blocată într-un Paris tăcut, aflat în carantină în timpul pandemiei de coronavirus, da Empoli a scris „Magul de la Kremlin”, prima sa operă de ficțiune. Cartea spune povestea unui imaginar consilier din umbră al Kremlinului, inspirat de fostul consilier al lui Vladimir Putin, Vladislav Surkov.
A ales să scrie un roman pentru că a considerat că o lucrare „subiectivă și poate mai puțin rațională” i-ar oferi o libertate creativă mai mare pentru a explora temele care îl interesau.
A apărut pe rafturi în aprilie 2022, la câteva săptămâni după ce Rusia și-a lansat invazia pe scară largă în Ucraina, și a devenit rapid un bestseller. Cititorii, dornici să înțeleagă mai bine pe Putin și pe oligarhii din cercul său intim, l-au devorat.
„Cartea a dat o formă de inteligență colectivă unor evenimente care, în sine, păreau doar brutale și violente”, a spus fosta ministră franceză a Culturii, Aurélie Filippetti, ea însăși scriitoare. „Nu cunosc o singură persoană din lumea [politică] franceză care să nu-i fi citit cărțile.”
Steaua lui da Empoli strălucește acum mai puternic ca niciodată, chiar dacă adaptarea cinematografică cu Jude Law (în rolul lui Putin), Paul Dano și Alicia Vikander a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția, în august, cu recenzii mixte.
Admiratorii autorului spun că succesul său are mult de-a face cu capacitatea de a face subiectele complexe ușor de înțeles, adesea amestecând abil anecdote istorice rafinate cu referințe la cultura pop și la seriale TV.
La fel ca Machiavelli, da Empoli nu este atât de interesat de moralitatea subiecților săi, cât de înțelegerea a ceea ce se petrece în mintea unor personaje precum Putin sau Trump. Și acesta este un punct de care ține în mod special.
„Firul roșu al cărților mele este încercarea de a intra în mintea răufăcătorilor, a adversarului”, adaugă el. „Este mai interesant decât să-i stigmatizezi pur și simplu.”
Articolul original poate fi citit AICI.
