Hormonii joacă un rol esențial în menținerea funcționării corecte a organismului nostru. Dar pot avea, de asemenea, un efect puternic – și uneori negativ – asupra dispoziției și sănătății noastre mintale, relatează jurnaliștii de la BBC.
Tuturor ne place să credem că sentimentele și emoțiile ne sunt sub control, dar chiar așa este? Oamenii de știință știu de mult că mesagerii chimici numiți neurotransmițători exercită o influență uriașă asupra creierului nostru. Totuși, pe măsură ce cercetările avansează, se descoperă că și hormonii ne pot „încurca” mintea în moduri neașteptate.
Acum, unii încearcă să valorifice aceste cunoștințe pentru a găsi noi tratamente pentru afecțiuni precum depresia și anxietatea.
Hormonii sunt mesageri chimici eliberați de anumite glande, organe și țesuturi. Ei intră în fluxul sanguin și călătoresc în tot corpul, înainte de a se lega de receptori într-un loc specific. Această legare acționează ca un fel de „strângere de mână” biologică ce spune corpului să facă ceva. De exemplu, hormonul insulină spune celulelor din ficat și mușchi să absoarbă excesul de glucoză din sânge și să o stocheze sub formă de glicogen.
Controlul invizibil al hormonilor
Oamenii de știință au identificat până acum peste 50 de hormoni în corpul uman. Împreună, ei gestionează sute de procese corporale, inclusiv creșterea și dezvoltarea unei persoane, funcția sexuală, reproducerea, ciclul somn–veghe și – important – starea de bine mintală.
„Hormonii au într-adevăr un impact asupra dispoziției și emoțiilor noastre”, spune Nafissa Ismail, profesor de psihologie la Universitatea din Ottawa, Canada.
„Fac acest lucru interacționând cu neurotransmițătorii care sunt produși și eliberați în anumite regiuni ale creierului, dar și influențând procese precum moartea celulară sau neurogeneză – când se creează sau se „nasc” neuroni noi.”
Prevalența tulburărilor de sănătate mintală, precum depresia, anxietatea și tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), este mai mare în timpul tranzițiilor hormonale majore. Acest lucru este valabil în special pentru femei. Ratele depresiei sunt practic egale între băieți și fete în copilărie, dar la adolescență fetele au de două ori mai multe șanse decât băieții să fie deprimate — o diferență care persistă pe tot parcursul vieții.
Așadar, pot fi hormonii de vină? Poate că nu e o surpriză să aflăm că, dacă ești femeie, hormonii sexuali exercită o influență remarcabilă asupra dispoziției. În zilele și săptămânile care preced menstruația, nivelurile de estrogen și progesteron scad, coincizând la unele, dar nu la toate femeile, cu sentimente de iritabilitate, oboseală, tristețe și anxietate.
Unele femei pot chiar experimenta tulburarea disforică premenstruală (TDPM), o tulburare severă a dispoziției legată de hormoni, caracterizată prin schimbări extreme de dispoziție, anxietate, depresie și, uneori, gânduri suicidare în cele două săptămâni dinaintea menstruației.
„Pentru multe femei cu TDPM, este o problemă foarte cronică, cu care se confruntă în fiecare lună, și poate avea un efect cu adevărat profund asupra vieții oamenilor”, spune Liisa Hantsoo, conferențiar de psihiatrie și științe comportamentale la Johns Hopkins University School of Medicine, SUA.
În schimb, nivelurile ridicate de estrogen imediat înainte de ovulație au fost asociate cu sentimente de bine și fericire. Între timp, alopregnanolonul, un produs al degradării progesteronului, este cunoscut și pentru efectele sale calmante.
„Dacă îi administrezi cuiva o injecție cu alopregnanolon, îl va relaxa”, spune Hantsoo.
Nu este vorba doar de „acea perioadă a lunii” cu care femeile trebuie să se confrunte. Fluctuațiile hormonale din sarcină, perimenopauză și menopauză pot, de asemenea, să dea peste cap sănătatea mintală. Până la 13% dintre femeile care tocmai au născut experimentează depresie.
Dar de ce se întâmplă asta? Imediat după naștere, femeile experimentează o scădere bruscă a hormonilor progesteron și estrogen. În perimenopauză, femeile pot avea, de asemenea, fluctuații dramatice ale hormonilor ovarieni.
„Probabil că nu este vorba despre nivelul exact de hormoni pe care îl are cineva, ci mai degrabă despre aceste tranziții în care o persoană trece de la niveluri joase la niveluri ridicate sau de la niveluri ridicate la niveluri joase”, spune Liisa Galea, profesor de psihiatrie la Universitatea din Toronto, Canada.
„Unele persoane sunt mai sensibile la astfel de fluctuații. În timp ce altele trec ușor prin menopauză și nu au deloc simptome.”
Nu este vorba doar despre femei. Bărbații experimentează și ei o scădere a nivelului de testosteron pe măsură ce îmbătrânesc, deși schimbarea este graduală și nu la fel de pronunțată ca la femei. Totuși, există unele dovezi care sugerează că chiar și această mică schimbare este suficientă pentru a declanșa modificări ale dispoziției la unii, dar nu la toți bărbații.
„Observăm schimbări ale dispoziției la unii bărbați pe măsură ce nivelurile de testosteron se modifică de-a lungul vieții, iar acesta este cu siguranță un subiect care nu primește suficientă atenție”, spune Ismail.
Un mod în care hormonii sexuali ar putea influența starea de spirit este prin creșterea nivelurilor neurotransmițătorilor serotonină și dopamină în creier. Nivelurile scăzute de serotonină au fost de mult timp invocate ca o cauză a depresiei, iar majoritatea antidepresivelor moderne cresc nivelul acestui compus cerebral. Există dovezi că anumiți estrogeni pot face receptorii de serotonină mai receptivi și pot crește numărul receptorilor de dopamină în creier.
O altă teorie este că estrogenul protejează neuronii de deteriorare și poate chiar stimula creșterea de neuroni noi într-o regiune a creierului cunoscută sub numele de hipocamp — despre care se știe că are un rol în memorie și emoții. Persoanele cu depresie și boala Alzheimer suferă de pierdere de neuroni în hipocamp. Între timp, antidepresivele și drogurile psihedelice cu efect de îmbunătățire a dispoziției, precum psilocibina — prezentă în „ciupercile magice” — determină creșterea de neuroni noi în această regiune.
„Estrogenul este neuroprotector, așa că va promova neurogeneza”, spune Ismail. „De aceea, atunci când femeile intră la menopauză, vedem cumva această retracție a dendritelor [ramificații care pornesc din celulele nervoase], a proiecțiilor dendritice pe care le aveam mai devreme în viață.” Acesta este motivul pentru care femeile aflate la menopauză se confruntă adesea cu ceață mentală și probleme de memorie.
Când răspunsul organismului la stres nu funcționează corect
Pierderea neuronilor în hipocamp ar putea avea consecințe în lanț asupra unui alt sistem hormonal, cunoscut drept axa hipotalamo–hipofizo–adrenală (HPA), care reglează răspunsul organismului la stres.
Când ne simțim anxioși, hipotalamusul — o regiune a creierului care, în ultimă instanță, controlează eliberarea majorității hormonilor din organism — trimite un semnal către glanda pituitară pentru a elibera un hormon numit hormon adrenocorticotrop (ACTH). ACTH stimulează apoi glandele suprarenale să elibereze cortizol, un hormon al stresului. Cortizolul îi spune corpului să elibereze zahăr în fluxul sanguin, oferind creierului și organismului energia de care are nevoie pentru a acționa într-o situație de urgență.
„Axa HPA se activează atunci când cineva este stresat, iar pe termen scurt acest lucru este adaptativ, deoarece ajută corpul să facă față stresului”, spune Hantsoo. „Însă, pe termen lung, poate fi dăunător.”
De obicei, valul de cortizol care îți inundă corpul ar trebui să activeze o buclă de feedback negativ, prin care hipocampul îi spune hipotalamusului să înceteze comunicarea cu glanda pituitară, oprind răspunsul la stres. Totuși, dacă o persoană trăiește stres cronic — de pildă din cauza intimidării, abuzului sau violenței — acest lucru nu se întâmplă, iar creierul este inundat de cortizol. Iar asta e rău, deoarece, în timp, cortizolul crește inflamația în creier, ducând la moartea neuronilor din hipocamp și împiedicându-l să ofere acel feedback negativ. Mai mult, cortizolul poate distruge neuroni și în alte regiuni ale creierului, precum amigdala și cortexul prefrontal — afectând memoria, concentrarea și dispoziția.
„Amigdala este regiunea creierului care ne permite să ne controlăm emoțiile, iar o pierdere de volum în acea zonă este asociată cu emoționalitate crescută, iritabilitate crescută și dificultate în controlul acelor emoții negative”, spune Ismail.
„Atrofia din cortexul prefrontal este asociată cu dificultăți de concentrare și de a lua deciziile corecte la momentul potrivit. Iar atrofia din hipocamp este asociată cu dificultăți în a reține informații.”
Deși cortizolul ne poate stresa, oxitocina, adesea cunoscută drept „hormonul iubirii”, ar face opusul. Are reputația că promovează sentimente calde și plăcute și bunătatea. Este eliberată în timpul nașterii, al alăptării și al orgasmului, dar pare să joace un rol și în formarea legăturilor la animale și oameni.
„Oxitocina a fost asociată cu atașamentul și acest sentiment de siguranță în relație și, desigur, aceasta ajută la contracararea efectelor stresului”, spune Ismail. „Când ne simțim în siguranță și simțim că există sprijin în jurul nostru, scad nivelurile de cortizol care ar fi putut fi crescute de stres.”
Studiile au arătat, de asemenea, că folosirea unui spray nazal cu oxitocină îi face pe oameni mai generoși, cooperanți și empatici și mai predispuși să aibă încredere în străini.
Totuși, nu toată lumea este convinsă. De pildă, nu s-a demonstrat concludent că oxitocina poate traversa bariera hematoencefalică.
Este mult mai acceptată teoria că dezechilibrele a doi hormoni-cheie produși de tiroidă — o glandă în formă de fluture din gât — pot provoca depresie și anxietate.
Hormonii sunt triiodotironina (T3) și tiroxina (T4) și, împreună, ajută la reglarea ritmului cardiac și a temperaturii. Totuși, când nivelurile sunt prea ridicate — de exemplu, în hipertiroidism — poate rezulta anxietate. Pe de altă parte, când nivelurile sunt prea scăzute, depresia este frecventă. Din fericire, corectarea nivelurilor hormonale, de obicei, duce la dispariția simptomelor.
„Când pacienții merg la medic și se plâng de schimbări ale dispoziției, unul dintre primele lucruri pe care le vor face medicii este să verifice profilul hormonal, pentru că adesea atunci când reușim să corectăm hormonul care a suferit o modificare, reușim să ajustăm și dispoziția”, spune Ismail.
Din nou, motivul pentru care hormonii tiroidieni influențează dispoziția nu este cunoscut, dar o teorie este că, în special, T3 poate crește nivelurile de serotonină și dopamină în creier sau poate spori sensibilitatea receptorilor pentru acești neurotransmițători. Receptorii hormonilor tiroidieni sunt, de asemenea, răspândiți în regiuni ale creierului puternic implicate în reglarea dispoziției.
Tratamente noi
Speranța este ca aceste cunoștințe noi despre hormoni și efectele lor asupra dispoziției să se transforme în tratamente noi. Există semne că acest lucru începe să se întâmple: un medicament numit brexanolonă, care imită hormonul allopregnanolon, s-a dovedit foarte eficient în tratarea depresiei post-partum.
Există, de asemenea, unele dovezi că, dacă ai niveluri mai scăzute de testosteron, administrarea de suplimente de testosteron alături de anumite antidepresive le poate face mai eficiente. Studiile arată că terapia cu estrogen, inclusiv terapia de substituție hormonală (TSH/HRT), poate, de asemenea, să ajute la îmbunătățirea dispoziției la unele — dar nu la toate — femeile aflate în perimenopauză și menopauză.
Între timp, contraceptivele hormonale pot face minuni pentru unele femei cu TDPM, însă la altele pot agrava simptomele, subliniind faptul că eforturile de a găsi tratamente noi sunt îngreunate de faptul că încă nu înțelegem exact de ce unele persoane sunt atât de sensibile la fluctuațiile hormonale, în timp ce altele nu sunt.
„Știm că hormonii influențează dispoziția și sănătatea mintală, dar trebuie să înțelegem cum anume o fac înainte să putem găsi tratamente adecvate”, spune Ismail.
„După cum știm, antidepresivele actuale care reglează nivelurile de serotonină nu sunt eficiente în toate cazurile, unele studii sugerând că sunt mai puțin eficiente mai ales la adolescenți, așa că trebuie să aflăm ce este specific acelui grup de vârstă și creierului și dezvoltării lui în acea etapă, ceea ce i-ar putea face mai rezistenți la tratament.”
Articolul original poate fi citit AICI.
