Inteligența artificială stăpânește șahul, arta și diagnosticul medical. Acum, se pare că îi depășește pe medici la ceva ce am crezut că este în mod unic uman: empatia, după cum relatează jurnaliștii de la The Conversation.
O analiză recentă publicată în British Medical Bulletin a examinat 15 studii care comparau răspunsuri generate de AI cu cele ale profesioniștilor umani din domeniul sănătății. Cercetătorii, fără să știe originea răspunsurilor, le-au evaluat pentru empatie folosind instrumente validate de măsurare. Rezultatele au fost surprinzătoare: în 13 din cele 15 studii – adică în 87% din cazuri – răspunsurile AI au fost considerate mai empatice.
Înainte de a preda atingerea umană din domeniul sănătății noilor noștri stăpâni roboți, trebuie să analizăm ce se întâmplă de fapt.
Studiile au comparat răspunsuri scrise, nu interacțiuni față în față, ceea ce oferă AI un avantaj structural: nu există ton vocal care poate fi interpretat greșit, nici limbaj corporal de descifrat, iar AI are timp nelimitat pentru a formula răspunsuri perfecte.
Critic, niciunul dintre aceste studii nu a măsurat potențialele prejudicii. Ele au evaluat dacă răspunsurile AI sunau empatice, nu dacă duceau la rezultate mai bune sau provocau daune prin interpretarea greșită a contextului, prin semne de avertizare ratate sau prin recomandări nepotrivite.
Totuși, chiar și ținând cont de aceste limitări, semnalul a fost puternic. Iar tehnologia se îmbunătățește zilnic – carebots, „roboții de îngrijire” devin din ce în ce mai realiști și mai sofisticați.
Dincolo de problemele metodologice, există o explicație mai simplă: mulți medici admit că empatia lor scade în timp, iar evaluările pacienților privind empatia profesioniștilor din sănătate variază enorm.
Anchetele privind tragediile medicale cu consecințe fatale din Marea Britanie au menționat explicit lipsa de empatie a cadrelor medicale ca factor care a contribuit la daune evitabile. Dar problema reală este următoarea: am creat un sistem care face empatia aproape imposibilă.
Medicii petrec aproximativ o treime din timp cu hârtii și completând dosare medicale. Ei trebuie, de asemenea, să urmeze protocoale și proceduri predefinite. Deși documentarea și protocoalele au anumite beneficii, ele au avut, probabil, consecința neintenționată de a-i obliga pe medici să joace același joc ca și roboții. Așadar, nu ar trebui să ne mire când robotul câștigă.
Criza epuizării profesionale agravează situația. La nivel global, cel puțin o treime dintre medicii de familie raportează burnout – procent care depășește 60% în unele specialități. Medicii epuizați se străduiesc să-și mențină empatia. Nu este un eșec moral; este o realitate fiziologică. Stresul cronic epuizează rezervele emoționale necesare pentru o empatie autentică.
Miracolul nu este că AI pare mai empatică; miracolul este că profesioniștii umani din sănătate reușesc să ofere orice empatie.
Ce nu va putea replica niciodată inteligența artificială
Niciun „carebot”, oricât de sofisticat, nu poate replica cu adevărat anumite dimensiuni ale îngrijirii umane.
Un robot nu poate ține de mână un copil speriat în timpul unei proceduri dureroase și să-l facă să se simtă în siguranță prin simpla prezență fizică. Nu poate citi suferința nespusă din limbajul corporal al unui adolescent care este prea jenat ca să-și exprime adevărata îngrijorare. Nu poate apela la o experiență culturală pentru a înțelege de ce un pacient ar putea fi reticent să accepte un anumit tratament.
AI nu poate sta în tăcere lângă un pacient muribund atunci când cuvintele nu mai au sens. Nu poate împărtăși un moment de umor negru care să spargă tensiunea. Nu poate exercita judecata morală necesară atunci când ghidurile clinice intră în conflict cu valorile unui pacient.
Acestea nu sunt completări minore ale actului medical; ele sunt adesea elementele care fac îngrijirea eficientă, vindecarea posibilă și medicina umană.
Iată ironia tragică: AI amenință să preia tocmai acele aspecte ale îngrijirii pe care oamenii le fac mai bine, în timp ce oamenii rămân captivi în sarcini pe care computerele ar trebui să le gestioneze.
Ne îndreptăm către o lume în care AI oferă „empatia”, iar oamenii epuizați se ocupă de munca tehnică – exact inversul a ceea ce ar trebui să fie. Pentru a schimba direcția, sunt necesare trei transformări fundamentale.
În primul rând, trebuie să formăm medicii astfel încât să fie consecvent excelenți în comunicarea empatică. Acest lucru nu poate fi un modul scurt în facultate. Trebuie să fie central în educația medicală. Având în vedere că AI deja egalează oamenii în multe abilități tehnice, medicii ar trebui eliberați astfel încât să se concentreze pe conexiunea umană autentică.
În al doilea rând, trebuie reconcepute sistemele de sănătate pentru a proteja condițiile necesare empatiei. Reducerea drastică a poverii administrative prin tehnologie mai bună (paradoxal, chiar AI ar putea ajuta aici), asigurarea unui timp adecvat pentru consultație și abordarea burnout-ului prin schimbări sistemice, nu prin cursuri de „reziliență”.
În al treilea rând, trebuie măsurate riguros atât beneficiile, cât și riscurile utilizării AI în interacțiunile medicale. Avem nevoie de cercetări privind rezultatele reale ale pacienților, diagnosticele ratate, recomandările nepotrivite și efectele pe termen lung asupra relației terapeutice – nu doar dacă răspunsurile sună empatice pentru evaluatori.
Criza empatiei în sănătate nu este cauzată de lipsa tehnologiei. Este cauzată de sisteme care nu permit oamenilor să fie oameni. Faptul că AI pare mai empatică decât medicii este un simptom, nu boala.
Putem folosi AI pentru a prelua sarcinile administrative și a elibera timp și spațiu mental medicilor, ba chiar pentru a oferi sugestii care să ajute profesioniștii din sănătate să își amplifice empatia. Sau o putem folosi pentru a înlocui conexiunea umană, care rămâne cea mai mare forță a medicinei.
Tehnologia va continua să avanseze oricum. Întrebarea este dacă o vom folosi pentru a sprijini empatia umană sau pentru a o înlocui – dacă vom repara sistemul care ne-a epuizat lucrătorii din sănătate sau pur și simplu îi vom înlocui cu mașini care nu au fost niciodată „stricate”.
Alegerea ne aparține, dar fereastra se închide rapid.
Articolul original poate fi citit AICI.
